Veţi spune: Dar noi întrebăm care e calea! Pe cine întrebaţi?

Când doi călători merg întâia dată pe un drum, şi se întreabă unul pe celălalt care este calea, veţi spune că au înnebunit. Aşa se întâmplă cu popoarele aşa-zis moderne, acele popoare care vor mai degrabă să se numească moderne decât Creştine. Pentru ele, calea sfântă e un loc de plimbare, iar această lume, acest sfânt lăcaş al Domnului, este un han de beţivi, pentru aşa-zise petreceri - de fapt, pentru un dans înainte de moarte.

Cine ne va arăta calea? Despre ce cale întrebaţi?

În Biblie sunt înfăţişate toate căile: calea sfântă şi calea nesfântă, calea dreaptă şi calea greşită, calea adevărului şi calea minciunii, calea dreptăţii şi calea nedreptăţii, calea luminii şi calea întunericului, calea milostivirii şi calea răutăţii, calea mântuirii şi calea pierzaniei, calea fiilor lui Dumnezeu şi calea potrivnicilor lui Dumnezeu.

Vom numi pe scurt calea dreaptă, „cale sfântă,” iar cealaltă, „cale nesfântă.” Deci, despre ce cale întrebaţi?

Dacă întrebaţi despre calea sfântă, atunci întrebaţi-l doar pe Domnul, şi El vă va arăta calea sfântă. Iar dacă întrebaţi despre calea nesfântă, atunci întrebaţi-vă pe voi înşivă, întrebaţi-i pe tovarăşii voştri de drum, care ştiu la fel de puţin cât ştiţi şi voi, întrebaţi-i pe ghicitori şi pe vrăjitori, care învaţă de la cel ce s-a lepădat de Dumnezeu şi stă în întunericul adânc şi veşnic ca să înşele lumea.

(Nicolae Velimirovici, Prin fereastra temniței, Editura Predania, București, 2009, pp. 66-67)