A fost întrebat Avva Agathon:

‒ Ce este mai mare: osteneala cea trupească sau păzirea celor dinlăuntru?

Iar bătrânul a zis:

‒ Asemenea este omul cu un pom; deci, osteneala cea trupească frunzele sunt, iar păzirea celor din lăuntru este roada. Şi fiindcă, după ceea ce este scris „Tot pomul care nu face roadă bună se taie şi în foc se aruncă”, arătat este că pentru roadă este toată osârdia noastră, adică pentru păzirea minţii. Dar este trebuinţă şi de acoperământul şi podoaba cea din frunze, care sunt osteneala cea trupească.

(Pateric Egyptean, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2011, pag. 31)