1) Credința vie. Dacă Hristos pentru toți a pătimit și a murit, atunci și pentru mine și pentru tine a făcut-o. Dacă El este Mântuitorul tuturor celor ce cred în El cu adevărat, atunci este și Mântuitorul meu și al tău. Cu aceste cugete se va aprinde candela credinței.

2) Nădejdea. Dacă El atât a suferit pentru tine, oare te va părăsi la nevoie? El poate și vrea să te ajute. Poate, pentru că este Atotînțelept și Atotputernic; vrea, pentru că este Bun și te iubește. Din bunătatea și iubirea Sa pentru tine a pătimit. Dacă zăbovește, așteaptă să vadă răbdarea ta. În felul acesta, rabdă și așteaptă-L! Negreșit va veni și nu va întârzia, pentru că este credincios cuvintelor Sale.

3) Dragostea față de El. El atât ne-a iubit pe mine și pe tine, potrivnicii Lui, că a și murit pentru noi. Nu este nimic mai mare ca această dragoste! De aceea, cum să nu iubim pe Cel care este Iubire și să nu răspundem la rândul nostru cu dragoste pentru dragoste? Pe omul care ne-a făcut un bine cât de mic, îl iubim. Oare pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pe un asemenea Binefăcător, mare și înfricoșător întru Slavă, să nu-L iubești?

4) Ascultarea, căci, pentru a nu-L răni pe cel ce te iubește și-ți arată o deosebită afecțiune, negreșit trebuie să faci ascultare. Iar prin ascultare se dovedește dragostea, așa precum Domnul Însuși învață: „Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este care Mă iubește” (Ioan 14, 21).

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, p. 32)