-Părinte, care este pricina pentru care cineva judecă oameni, lucruri şi situaţii, şi cu rapiditate încă?

-Unul ca acesta se mişcă numai cu logica, îi lucrează numai creierul şi de aceea procedează astfel. Ar fi bine ca acestora, care au ceva minte, Dumnezeu să le-o răsucească puţin cu şurubelniţa. Cu cât se goleşte mintea, cu atât omul se umple de har. Când spun minte, mă refer la judecata omenească, la iubirea de sine, la autoconvingere. Însă din clipa când cineva va pricepe că judecata lui nu este corectă şi va spune: «Am judecată lumească; judecata mea nu are lumina dumnezeiască şi voi face greşeli, şi de aceea nu trebuie s-o folosesc», atunci Dumnezeu îl va lumina, va dobândi discernământ şi va distinge ceea ce este bun.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan, vol. I, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003, pp. 245-246)