„Și a zis Domnul Dumnezeu: Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Fac. 2, 18). După cum un rege nu guvernează singur în patria sa, ci are ajutoare potrivite pentru fiecare dregătorie, așa și omul creat de Dumnezeu avea nevoie de un ajutor potrivit pentru împlinirea voii lui Dumnezeu. Astfel că: „Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam” (Fac. 2, 21-22). Deci, conform referatului biblic „Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul  Său; a făcut bărbat şi femeie” (Fac. 1, 27).

Dacă analizăm bine bărbatul și femeia în mod individual, putem observa că, pentru a trăi, fiecare are un stil diferit, astfel că: bărbatul este cuceritor, luptător și în stare să ucidă; femeia este născătoare, întreține și apără viața prin dăruire. De aceea, bărbatul se dăruiește (acționează) pentru a ieși biruitor, iar femeia (este) salvează dăruindu-se pe sine ca ofrandă pură.

Astfel că, femeia este chemată, prin potențialul afectivității sale, specific feminin, să devină principiu uman, adică să fie purtătoare și născătoare de viață. Femeia este principiul religios al umanității, iar când organul cel mai receptiv, cel mai sensibil la comuniunea între Dumnezeu și ființa umană este tulburat, restul se săvârșește de la sine. Sau, altfel spus, Eva este organul cel mai receptiv, iar dacă ea a fost tulburată, întreaga creație a suferit tulburare.

Pentru a se limpezi această tulburare cauzată de ispitirea Evei și căderea protopărinților în păcatul neascultării, a fost nevoie tot de o femeie pentru a se restabili relația de comuniune cu Dumnezeu.

Biblia ridică femeia la rangul de principiu religios al naturii umane prin răspunsul Maicii Domnului la chemarea lui Dumnezeu de a deveni Născătoare de Dumnezeu. Din fericire, Roaba Domnului se situează pe culmea cea mai înaltă a lumii, în însăși inima spiritualului, fiind manifestare a ființei umane restabilite în adevărul ei inițial: să apere lumea bărbaților ca mamă și ca fecioară s-o mântuiască, dându-i un suflet, sufletul său, aceasta fiind chemarea femeii!

Sfântul Apostol Pavel ne expune, într-una dintre epistolele sale, importanța femeii în mântuirea lumii (bărbatul): „căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă, şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios” (I Cor. 7, 14). (Pr. Cristea Ioan, Parohia „Sfântul Apostol Andrei” - Coasta Măgurii)