Duminică, 14 iunie, la Mănăstirea Cetățuia a avut loc slujba de pomenire a Arhimandritului Mitrofan Băltuță, strămutat la cereștile locașuri acum 20 de ani, într-o zi de 15 iunie. După dumnezeiasca Liturghie și slujba de pomenire, nu era un moment mai potrivit care să marcheze acest popas comemorativ, decât cel prilejuit de lansarea unei cărți care a adunat, ca într-un buchet al florilor recunoștinței, multe aprecieri și aduceri aminte a celor care l-au cunoscut și prețuit pe bunul și destoinicul Părinte Mitrofan.

Coordonatorul volumului comemorativ este Preasfințitul Părinte Episcop Calinic Botoșăneanul, un trudnic, inspirat și iscusit mânuitor al condeiului care, în prefața prezentului volum amintește că această carte este un prinos de recunoștință adus unuia dintre stareții de înaltă ținută morală, spirituală și intelectuală din România secolului XX. De asemenea, Preasfinția Sa a mai evidențiat că lucrarea se vrea a fi un „florilegiu anamnetic”. De ce florilegiu anamnetic și nu o simplă carte comemorativă? Răspunsul ni l-a oferit pr. prof. dr. Viorel Sava de la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași care, în a sa evocare despre părintele Mitrofan, spune: „Anamneza conține și revelează sensuri care scapă comemorării, indiferent de cine sau de ce este ea legată. Anamneza liturgică înseamnă a face prezent, într-un loc și un timp determinat și în sânul unei comunități concrete, un eveniment mântuitor petrecut în istorie. Așadar, pomenindu-l pe Părintele Stareț, Arhimandritul Mitrofan, la împlinirea a 20 de ani de la mutarea sa în veșnicie, omagiindu-l printr-un volum de evocări, noi îl facem prezent printre noi, iară și iară, ca la o Sfântă Liturghie, integrându-ne, cu toții, în liturgicul astăzi”.

Cartea conține 477 de pagini și este structurată în două părți: prima cuprinde 64 de articole în care autorii au surprins anumite momente din viața Părintelui Mitrofan, alesele sale virtuți sau o serie de împrejurări în care l-au cunoscut și au colaborat, precum și multele sale suferințe pricinuite de cei care nu i-au înțeles menirea deosebită, dar îndeosebi de autoritățile comuniste ale vremii. Aflăm din conținutul evocărilor că încercările nu l-au doborât ci, dimpotrivă, l-au întărit și motivat să lupte cu și mai multă devoțiune, slujind Biserica și credința noastră sfântă.

În cea de-a doua parte, la inițiativa coordonatorului, au fost inserate o parte din ostenelile cărturărești ale lui Mitrofan Arhimandritul: recenzii, studii, articole, publicate de-a lungul timpului de starețul pomenit, neadunate niciodată până acum între coperțile vreunei cărți.

Revenind la cel dintâi capitol al lucrării, mi se par cele mai potrivite cuvintele Preasfințitului Calinic în a rezuma conținutul acestuia: „Evocările din paginile acestei cărți surprind, pe de o parte, Taborurile și Golgotele din viața părintelui Mitrofan, iar pe de altă parte, reconstituie chipul virtuos și luminos al starețului smerit, dar înțelept, demn, milostiv, dar nu risipitor, iubitor de rugăciune”.

Așadar, cele 64 de evocări detaliază diferite laturi ale chipului luminos al lui Mitrofan Arhimandritul. Semnatarii acestora sunt: arhierei, arhimandriți, stareți, starețe, preoți, scriitori, profesori universitari, medici, călugări, toți având în comun prețuirea și dragostea pentru cel comemorat.

Din aproape toate evocările se poate desluși o imagine de ansamblu, și anume: că Părintele Mitrofan a fost și rămâne în memoria celor ce l-au cunoscut, apreciat și iubit, un monah distins și prietenos, milostiv, dar nu risipitor, iubitor al chinoviilor moldave pe care le-a slujit cu toată evlavia. Era, în același timp, un bun duhovnic, un păstor misionar plin de zel, mai ales în vremurile de restriște de dinainte de 1990, bine ancorat în realitatea timpului său, călăuzind cu multă pace și bucurie obștea călugărilor de la Cetățuia ori pe acelea unde, în calitate de exarh, i se cerea să intervină, spre bunul mers al așezămintelor monastice moldave. În Părintele Mitrofan, spun autorii, coexistau în mod armonios mai multe virtuți și calități, care nădăjduim să-i fi agonisit șederea în lumina și iubirea Preasfintei Treimi: era un părinte clement și înțelept, prieten al monahilor, preoților, scriitorilor, creatorilor de cultură și artă, dar și al oamenilor simpli. Era și vesel, totdeauna plin de viață, curajos, arătând indulgență și dragoste față de orice persoană, dar cu precădere față de frații și surorile din cinul monahal. Se arăta îngăduitor, cu o bogată experiență de viață, adaptându-se lesne cerințelor schimbătoarelor vremuri, îmbinând ascultarea cu dragostea pentru Hristos și Biserica Lui, fiind o fire afectivă și de o unică bunătate, care-i covârșea pe toți cu blândețea chipului său și cu zâmbetul de copil. Alianța de fermitate și blândețe, de perseverență și scrupul, proprie lui, l-a făcut în ochii tuturor un model de organizator, restaurator și cărturar printre monahi.

În cea de-a doua parte, așa după cum deja am amintit, au fost culese un număr de 25 de articole, studii recenzii, reprezentând truda cărturărească a Arhimandritului Mitrofan. Temele abordate de autor privesc îndeobște istoria așezămintelor monahale ori aspecte ce țin de viața chinoviilor. De asemenea, Arhimandritul Mitrofan a acordat o atenție deosebită unor personalități de marcă ale Bisericii lui Hristos din Moldova care, prin viața ori lucrarea lor au înscris pagini memorabile.

Parcurgând cuprinsul întregii lucrări veți descoperi, așadar, mărturii unice și emoționante despre omul, monahul, starețul, exarhul Mitrofan Băltuță, cu adevărat un nume nemuritor, căci chipul său blând a prins contur în bronzul fierbinte al inimilor celor ce l-au cunoscut și iubit.

Închei această prezentare cu inspiratele cuvinte ale Preasfințitului Calinic Botoșăneanul: „Evocările noastre nu-l vor învia din morți – ca să-l parafrazăm pe N. Iorga – aceasta fiind o prerogativă doar a lui Dumnezeu; cu siguranță, însă, îi vor reînvia chipul în inimile celor care l-au cunoscut, precum și în ale celor ce vor veni după noi”.