Căsătoria de probă și capcanele ei

Oamenii care s-au hotărât să își întemeieze o familie au deja, de obicei, o experiență semnificativă în ce privește relațiile de lungă durată. Când vine la mine la consultație cineva – sau un cuplu – întreb: „Ați mai fost căsătorit?” „Nu.” „În alte relații ați mai fost?” „Da, am mai fost în relații. Una a ținut trei ani, alta – șapte ani. Dar căsătorit n-am fost.” Dar, în esență, avem de-a face cu alte forme de căsnicie, care ulterior influențează foarte puternic viața de familie.

O problemă dificilă este cea a posibilelor relații intime prenupțiale. Toate studiile arată o scădere a vârstei începerii relațiilor intime între băieți și fete. Dacă înainte tinerii nu aveau experiență sexuală până la căsătorie, acum o asemenea situație este percepută mai degrabă drept exotism. Situația generală este exact pe dos. Concepția că tinerii trebuie să-și păstreze fecioria până căsătorie trebuie să fie întemeiată pe ceva. Revoluția sexuală este de mult înfăptuită, și toate energiile firești bântuie fără piedică, aflându-se în starea de continuă stimulare. Tinerii, având o bogată experiență în acest sens, la un moment dat vor să încerce să trăiască împreună – că doar, dacă vrei să afli ceva, trebuie să încerci. Se creează așa-numita „căsătorie de probă”.

Ei încep cu „ne întâlnim”. Asta înseamnă că există relații intime, dar nu trăiesc împreună. Pe urmă, trăiesc deja împreună, dar asta încă nu este căsătorie. Cum explică reprezentanții generației tinere, „trăiesc împreună – e un proiect fără obligații și fără copii”. Această formă de relație este acum absolut legală.

Foarte mult este decalată vârsta căsătoririi oficiale. În mare, ea este deplasată cu încă cinci ani în urma vârstei obișnuite de 22-23 ani, spre 27-28 și mai mult. Iar pe de altă parte, vârsta începerii relațiilor fizice e coborâtă până la 13-14 ani.

Oamenii care s-au hotărât să își întemeieze o familie au deja, de obicei, o experiență semnificativă în ce privește relațiile de lungă durată. Când vine la mine la consultație cineva – sau un cuplu – întreb: „Ați mai fost căsătorit?” „Nu.” „În alte relații ați mai fost?” „Da, am mai fost în relații. Una a ținut trei ani, alta – șapte ani. Dar căsătorit n-am fost.” Dar, în esență, avem de-a face cu alte forme de căsnicie, care ulterior influențează foarte puternic viața de familie.

Oamenii din generația de acum (cei cu venituri medii și studii superioare), mai ales din orașele mari, la care debutul vârstei căsătoriei este decalat față de normele dinainte și care încep să facă mai târziu copii, sunt foarte pragmatici și raționali. Toți sunt foarte responsabili. Ei vor ca totul să fie clar, calculabil, previzibil (ceea ce nu se poate). Căsătoria înseamnă pentru ei din capul locului apartament propriu, teritoriu propriu, bani proprii. Ei nu sunt gata să se confrunte cu faptul că pot exista numeroase imperfecțiuni.

Pragmatismul accentuat presupune năzuința de a dobândi o anumită experiență. Ce înseamnă experiență? Experiența înseamnă, în esență, experiment. Este făcut un experiment de relație – dar dacă oamenii, de facto, trăiesc împreună și se gospodăresc în comun, se poate spune că, în mare, au o căsnicie.

Dar nu s-au obligat unul față de alt pentru toată viața și nu și-au dat acordul pentru un copil (deci, lipsește responsabilitatea și asumarea, n.r.). Și-au dat acordul pentru un proiect, deși foarte frecvent trăiesc ani îndelungați în acest proiect.

Tinerii sunt orientați nu spre familie (care presupune și jertfă, renunțare de sine uneori), ci spre satisfacerea propriilor necesități. Ei năzuiesc să îsi construiască o viață foarte comodă, foarte confortabilă, cu numeroase posibilități de autodezvoltare, studii, călătorii.

(Ecaterina Burmistrova, Mihail BurmistrovMatematica vieții de familie: două viziuni asupra căsniciei fericite, Editura Sophia, 2020, pp. 16-18)

De la același autor

Ultimele din categorie