Toată viața noastră pe pământ este alcătuită din drepturi și datorii. Acela care, cu o cinstită conștiință a dreptății, nu cere niciodată mai mult decât dă și nu dă niciodată mai puțin decât cere, acela este un om drept. Acela care dă totdeauna, fără să ceară niciodată sau întoarce înapoi mult mai mult decât a primit, din dragoste pentru Hristos, acela este un om sfânt. Dar acela care cere mai mult și dă mai puțin sau poate nu dă deloc, acela este un om nelegiuit.

Dar pe când față de oameni adeseori ne împlinim datoriile cinstit ‒ din pricina fricii, sau rușinii, sau respectului ‒, față de Dumnezeu niciuna din aceste însușiri nu ne face în stare să întoarcem, la timp și cu dreptate, ceea ce datorăm, și asta pentru că oamenii ne pot trage îndată la răspundere, dar Dumnezeu nu ne trage îndată. Și pentru că Dumnezeu are îndelungă răbdare, de aceea omul nu vrea să vadă că El îl îndeamnă la pocăință. Astfel, omule, nu disprețui bogăția bunătății și îndelungii Lui răbdări, și fii mereu drept față de Dumnezeu!

(Un mare mărturisitor creștin: Preotul Constantin Sârbu, Editura Bonifaciu, București, 2008, p. 190)