- Părinte, cât adică trebuie să dea cineva?

- Să dea atât cât să nu-l mustre conştiinţa sa. Este nevoie de discernământ. Să nu dea o sută de drahme şi apoi să se mâhnească pentru că n-a dat cincizeci. Este nevoie de multă luare-aminte atunci când cineva are dragoste cu mult entuziasm. Este bine ca atunci să frâneze puţin dragostea şi entuziasmul său, ca să nu-i pară rău că a dat mult unui nenorocit rămânând cu mâinile goale, când trebuia să dea mai puţin. Încet, încet va dobândi experienţă şi va da potrivit cu râvna ce o are.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. II - Trezire duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 183)