Cât mai rătăcesc oamenii, cei ce-şi caută fericirea, mul­ţumirea şi împlinirea în afara lor, în slavă, în avuţii, în des­fătări, în plăceri şi în toate cele ce moleşesc sufletul, care sunt deşertăciuni și sfârșește în amărăciune. Cât de mult rătăcesc cei ce-şi zidesc fericirea pe lucruri pieritoare şi stricătoare, de pe urma cărora nu dobândesc nici preţ, nici mulţumire, fiindcă adevărata fericire, adevărata împlinire şi adevărata mulţumire se întemeiază pe desfătarea pe care o dă numai cugetul drept. Orice altă desfătare îndulceşte doar buzele, iar inima o umple de amărăciune. Materia zi­dită în afara inimii, din care cineva ar voi să-şi ridice un turn al fericirii, se zideşte pe un pământ clătinat necontenit de cutremure, unde piatră pe piatră nu este cu putinţă a rămâne în vreme, încât constructori ca aceştia sunt deşerţi şi nefericiţi.

(Monahul Teoclit Dionisiatul, Sfântul Nectarie din Eghina Făcătorul de minuni, Editura Sophia, p. 233)