Biserica priveşte bolile psihice ca pe una dintre manifestările vătămării generale de către păcat a naturii omeneşti. Distingând structura personalităţii, nivelul duhovnicesc, cel sufletesc şi cel trupesc, Sfinții Părinţi deosebeau bolile dezvoltate «din fire» de cele provocate de lucrarea demonică sau de patimile care îl înro­besc pe om. Potrivit acestei distincţii, sunt la fel de nejustificate atât considerarea tuturor bo­lilor psihice drept manifestări ale îndrăcirii, ceea ce atrage după sine săvârşirea fără te­mei a rânduielii exorcismului, cât şi tentati­va de tratare a oricăror tulburări spirituale exclusiv prin metode clinice...

Boala psihică nu micşorează demnitatea omului. Biserica dă mărturie că şi cel bolnav sufleteş­te este purtător al chipului lui Dumnezeu, rămâ­nând frate al nostru, care are nevoie de compă­timire şi ajutor...

(Dr. Dimitri Aleksandrovici Avdeev, Când sufletul este bolnav, Editura Sophia, București, 2005, p. 7)