„Voi v-aţi apropiat de muntele Sionului şi de cetatea Dumnezeului Celui Viu”, scrie Apostolul Pavel, „de Ierusalimul Ceresc şi de zeci de mii de îngeri în sărbătorească adunare, şi de adunarea întâi-născuţilor care sunt scrişi în Ceruri, şi de Dumnezeu Judecător al tuturor, şi de duhurile drepţilor celor ajunşi la desăvârşire, şi de Iisus, Mijlocitorul unui nou testament, şi de un sânge de stropire care grăieşte mai bine decât acela al lui Abel” (Evrei 12, 22-24). Priviţi prin câte elemente se arată superior Noul Testament faţă de cel Vechi. În locul Ierusalimului pământesc, a pus „cetatea Dumnezeului Celui Viu, Ierusalimul Ceresc”. În locul lui Moise, L-a pus pe lisus: „V-ați apropiat... de lisus, Mijlocitorul unui nou testament”. În locul poporului, i-a pus pe îngeri: „V-ați apropiat... de zeci de mii de îngeri”. Ce vrea să spună, însă, prin cuvintele: „V-ați apropiat... de adunarea întâi-născuților care sunt scrişi în Ceruri?”. Care sunt întâi-născuţii scrişi în Ceruri? Sunt toţi credincioşii. Pe aceştia, pe credincioşi, îi caracterizează şi ca „duhurile drepţilor celor ajunşi la desăvârşire”. Dar nu vă neliniştiţi, vă veţi învrednici şi voi să ajungeţi lângă ei.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, p. 65)