Îmi scrieţi din Franţa. Aţi călătorit pe mare şi pe uscat. V-a lovit oarecare boală şi aţi ajuns aproape de deznădejde. „Călătoream singur“, scrieţi dumneavoastră în chip mişcător, „nu aveam la ajutorul cui să apelez şi nici nu voiam, fiindcă eram convins de neputinţa oamenilor. Singura mea nădejde era Dumnezeu. Către El am strigat şi m-a ajutat. Rugăciunea scurtă, însă pornită din inimă, pe care am făcut-o în noapte El a ascultat-o. În semn de recunoştinţă trimit trei sute de dinari pentru săraci sau biserică. Dispuneţi de ei aşa cum credeţi de cuviinţă“. Întrucât nu am alt mijloc prin care să vă anunţ, o fac pe această cale. Am primit atât scrisoarea cât şi banii şi am făcut după dorinţa dumneavoastră. Dumnezeu să vă ajute totdeauna. Nu părăsiţi niciodată rugăciunea şi Dumnezeu nu vă va părăsi. Prin rugăciune recunoaştem două lucruri: neputinţa noastră şi atotputernicia lui Dumnezeu. Prin rugăciune îl înălţăm pe Dumnezeu la locul Lui şi-l coborâm pe om de asemenea la locul lui. Oamenii care nu ştiu de rugăciune răstoarnă totul: se înalţă pe sine şi îl coboară pe Dumnezeu. Lucrul acesta este obişnuit la cei ce nu sunt oameni de rugăciune. Este de ajuns o singură discuţie cu ei ca să vezi cât de sus se ţin pe sine şi cât de jos pe Făcătorul lor.

Unde lipseşte rugăciunea se află trufia, iar trufia este ca un burduf umflat, care plesneşte de la o singură înţepătură de ac, fiindcă se preface în deznădejde în urma unei singure împunsături a sorţii. Omul înţelept este întotdeauna smerit, iar cel smerit devine prin smerenie foarte înţelept. Când omul smerit caută ajutor de la oameni, el aşteaptă de fapt ajutor de la Dumnezeu. Şi când merge la băi se roagă lui Dumnezeu pentru ajutor, fiindcă el ştie că Dumnezeu ajută fie nemijlocit, fie mijlocit: fie îndată, fără mijlocirea oamenilor şi a lucrurilor, fie prin oameni şi lucruri. Dumneavoastră v-a ajutat nemijlocit. Pe Iosif l-a izbăvit prin oameni, prin negustorii care mergeau în Egipt. În orice caz, doar Dumnezeu ajută şi nimeni altul. Ajutorul meu de la Domnul, Care a făcut cerul şi pământul, spune Psalmistul. Dumnezeu să vă dea sănătate şi mântuire.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 2, Editura Sophia, București, 2008, pp. 94-95)