Să-ți amintești, iubite frățioare, acest adevăr – dacă omul seamănă în veacul de aici, va secera însutit în veacul viitor – și acest adevăr să-l verifici în fiecare zi: ce ai semănat în contul veacului viitor? Grâu sau neghină? Ispitindu-te pe tine însuți, fii gata de îndreptare în următoarea zi și în felul acesta să petreci în fiecare zi. Dacă, însă, nu ai petrecut cum se cuvine ziua de astăzi, încât nici rugăciune nu ai adus lui Dumnezeu, nu te-ai frânt cu inima, nu te-ai smerit cu gândul, nu ai făcut milostenie, nu ai iertat pe cel vinovat, nu ai răbdat jignirile, ci dimpotrivă, nu ți-ai stăpânit mânia, nu ai fost cumpătat în cuvinte, în hrană, sau ți-ai cufundat mintea în gânduri necurate, observându-le pe toate acestea, să te osândești pe sine după cunoștința ta și promite ca a doua zi să fii mai atent în cele bune și mai prudent în cele rele.

Și astfel, să cercetezi totdeauna, iubitule, țarina ta și să o cureți de neghină și îngrijește-te ca un bun creștin, să nu ai doar hrană pieritoare, ci care se găsește și în viața veșnică. Ce folos vom avea noi, dacă în lumea aceasta suntem mulțumiți și de slovă și de cinste și de bogăție și de toate bunătățile, iar sufletul îl lipsim de darurile Duhului Sfânt și ne înfățișăm goi în fața lui Dumnezeu, ca un copac fără de roade, care de obicei se taie și se aruncă în foc?! Dă Cezarului ce este al Cezarului, prin omul tău de dinafară, iar prin cel lăuntric să privești totdeauna la Dumnezeu, să înveți legea Lui și Dumnezeu va fi cu tine.

(Starețul Moise de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 200)