Nimic bun. Acesta este răspunsul scurt, clar și biblic la întrebarea de mai sus. Dacă tot este 8 martie, n-ar strica să cugetăm un pic asupra rolului pe care femeia îl are în viața bărbatului: complementaritatea.

Două femei sunt esențiale în istoria biblică a lumii: Eva și Fecioara Maria. Asta nu exclude rolul important al celorlalte femei, în toată istoria lumii. Dar dacă tot este 8 martie, m-am întrebat care ar fi justificarea biblică a femeii. Mai cu seamă că am văzut și clerici care desconsideră femeia, ceea ce este total deplasat.

Mai întâi, nu cred că ar trebui o zi anume ca să apreciem acest minunat dar pe care Dumnezeu îl face bărbatului: femeia. După mine, în fiecare zi, bărbatul trebuie să-și aducă aminte ce a zis Dumnezeu când a făcut femeia: Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el”. Dar pentru că adeseori uităm această însemnătate, e necesară o astfel de zi dedicată femeii, mamei, soției.

Iată definiția biblică a femeii: „ajutor potrivit bărbatului”. La ce? Desigur, la scopul pe care Dumnezeu îl dă lui Adam: desăvârșirea lumii și a lui însuși. Asta înseamnă că Adam era neputincios? Îi lipsea ceva? Desigur. Îi lipsea ceea ce femeia are din belșug: sensibilitate, afectivitate, gingășie, darul de a fi mamă, nu doar în sensul nașterii, ci și al educării copilului. Nu știu câți copii își aduc aminte de tați, dar de mame sunt convins că mai toți. Și chiar dacă bărbații ar avea și ei aceste calități feminine, tot ar trebui să aibă pe cineva ca să le aducă aminte de ele.

Așa că, femeia este răspunsul sublim al lui Dumnezeu la întrebarea: pe cine să iubească bărbatul? Căci, fără iubire, nu e desăvârșire. Iată, femeia este rostul bun al bărbatului.

Din păcate, chiar virtutea iubirii ajunge să fie și căderea lui Adam. Căci, după ce Eva este „păcălită”, ea totuși își duce menirea până la capăt. Îi dă să mănânce din fructul oprit și lui Adam. A făcut așa tot din iubire față de cel lângă care a fost așezată. Cum s-ar spune, femeia a fost prima vinovată. Un gând care și astăzi mai tulbură mintea unora, ducând la umilirea femeii. Și nu e bine.

Pentru că Dumnezeu nu a nimicit femeia pentru această greșeală, ci i-a promis răscumpărare: din Fecioara Maria se va naște El Însuși, Dumnezeu cu trup, Iisus Hristos. Iată cât prețuiește Dumnezeu femeia. Și, prin femeie, și pe bărbat. În fapt, îi vede pe cei doi ca una, Căci, femeia va fi pentru bărbat un motiv suficient de puternic astfel încât el să-și părăsească familia sa: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup”.

Așadar, după tot acest curs miniatural biblic despre femeie, se cuvine să înțelegem bine un lucru: femeia nu este nici sclava, nici stăpâna bărbatului. Ea este exact ce îi trebuie. Iar pentru aceasta se cuvine ca noi, bărbații, să prețuim darul minunat pe care Dumnezeu ni l-a dăruit. Asta înseamnă ca femeia să fie respectată, ocrotită, lămurită la nevoie și, desigur, iubită. Iubită nu animalic, ca o jucărie sexuală, ci somatic, ca parte a întregului ce vrem să fim.

Poate că din cauza neînțelegerii corecte a acestui raționament se și greșește mult în abordarea relației bărbat-femeie. Greșeala bărbaților de a se crede stăpânii femeilor generează o reacție la fel de greșită: autoapărarea prin feminism. Din dorința de apărare a firescului feminin, se greșește ajungându-se la autonomizarea acestuia. Ceea ce, iar nu-i bine. Pentru că, dacă femeia este potrivită bărbatului, de bună seamă că și bărbatul este potrivit femeii. După cum spune Sfântul Pavel: „Totuşi, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul. Căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie şi toate sunt de la Dumnezeu”.

Pentru cei ce privesc femeia cu dispreț sau cu ură, aș spune un singur lucru, pe care îl spunea și părintele Arsenie Papacioc: Cine te-a născut? Nu o femeie? N-ai avut o mamă? De ce urăști ceea ce Dumnezeu prețuiește și îți dăruiește? Eu aș fi mai atent, căci multe dintre „pățaniile” bărbaților cu femeia se „datorează” și lor, bărbaților. E absurd să acuzi femeia că-ți este „ispită”, câtă vreme tu singur cazi în ceea ce acuzi.

Așadar, azi se cuvine să dăm o floare femeilor din jurul nostru. Poate că ar trebui să le dăm zilnic. Căci ce este floarea, dacă nu simbolul femeii?! Ia gândiți-vă: femeia este frumusețea vieții bărbatului, ca o floare în grădină. Și, pâna la urmă, bărbatul trebuie să ajungă el însuși o floare în viața femeii.

Bărbaților, să avem grijă să nu strivim floarea florilor, pe care Dumnezeu i-a dăruit-o omului în grădina Raiului.

Fără Eva, Adam n-ar fi avut rost bun.