Fericit şi de trei ori fericit este cel ce limba sa nu a vătămat-o cu ocara altora şi prin limbă inima nu şi-a spurcat, ci, pricepând că toţi suntem în vinovăţii, cu defăimarea altora nu s-a îndulcit şi a urât o patimă ca aceasta. Căci cel ce nu ocărăşte pe altul s-a păzit pe sine fără de prihană. Unuia ca acesta împiedicare nu i s-a făcut şi ştiinţa nu i s-a întinat.

Cel ce de duhul cel ocărâtor fuge, pe sine de cuprinderea răutăţilor s-a păzit şi tabăra dracilor a biruit. Cel ce limbă ocărâtoare nu are şi-a agonisit comoară nejefuită. Cel ce nu s-a plecat spre ocara altora de uciderea de frate a scăpat şi de alţii va fi ocărât. Cel ce de duhul ocării nu s-a prins, acesta cu adevărat s-a cunoscut pe sine că nu este om trupesc şi s-a păzit neîntinat. Cel ce nu stă împreună cu ocărâtorii, acesta împreună cu îngerii se va sălăşlui. Cel ce nu şi-a otrăvit urechile şi limba cu ocara, unul ca acesta de doctoria dragostei este plin. Cel ce nu îşi spurcă gura cu ocările, gura acestuia bună mireasmă din roadele Sfântului Duh sloboade.

 

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 73)