Este absolut clar că nu putem acum să stricăm oraşele şi să ne întoarcem cu toţii la gospodăria ţărănească, să începem să trăim toţi în legătură cu pământul viu. Și uite aşa, ajungem treptat să ne însuşim această experienţă potrivnică firii a civilizaţiei contemporane – absolut potrivnică firii, pentru că viaţa pe care o ducem noi nu este sănătoasă din punct de vedere nutriţional, din punctul de vedere al solicitării fizice şi aşa mai departe. De aceea, când se naşte omul contemporan, i se face imediat fişă medicală. (...)

Ce are asta în comun cu slujirea socială a Bisericii şi educarea, îmbisericirea tineretului? Îndrăznesc să propun unul dintre remedii, fiindcă mădularele Bisericii sunt cu adevărat îngrijorate de întrebarea: „Ce este de făcut cu copiii noştri?” şi caută o ieşire.

Şcolile noastre, cercurile noastre, teatrele noastre de copii, sărbătorile noastre sunt într-o anumită măsură un remediu, fiindcă atunci când copiii sunt ocupaţi cu ele, este ocupat şi timpul lor, pe care altfel ar putea să-l folosească pentru a arde butoanele de la lift, a mâzgăli scara blocului sau a sparge cuiva geamul, a-i găuri cauciucurile de la maşină. Înţelegem cu toţii utilitatea acestor lucruri, precum şi a sportului. (Protoiereu Dimitrie Smirnov)

(Educarea copilului: sfaturi ale duhovnicilor și psihologilor ortodocși, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2013, pp. 42-43)