Dragostea este slujirea plină de abnegație. Iubim doar în măsura în care dorim să-i facem bine omului nostru drag. Cu cât ne gândim mai puțin la noi înșine, cu cât suntem mai puțin preocupați de căutarea plăcerilor sau de confortul nostru și, dimpotrivă, cu cât suntem mai pregătiți să ne sacrificăm pe noi înșine și puterile noastre, capacitățile noastre, cu atât suntem mai capabili să iubim.

(Dmitrii Semenik, Dragostea adevărată : taina dragostei înainte și după căsătorie, Traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2012,pp. 32-33)