Omul este un sâmbure și un centru al întregii lumi pe care a zidit-o Bunul Dumnezeu în Cer și pe pământ. Omul este acel sâmbure care este într-o strânsă legătură cu cele patru feluri de lumi pe care le-a făcut Dumnezeu în univers. El comunică cu toate existențele neînsuflețite, adică cu regnul mineral, cu regnul vegetal, cu regnul animal și cu lumea cea mai presus de toate cele simțite a îngerilor, adică cu lumea gânditoare. Deci, el este centru al lumii văzute și nevăzute.

Omul, luat în ansamblu, cu trup și suflet, este numit de Sfânta Scriptură „mare” (Isus Sirah 3, 18). Iată ce spune Solomon: „Mare lucru este omul și cinstit este bărbatul milostiv”. Dar de ce îl numește „mare”? Pentru că, repet, omul reunește toate lumile: cea minerală, vegetală, animală și cea spirituală într-una singură și este mai presus de toate acestea, el fiind chipul și asemănarea lui Dumnezeu, Ziditorul Său.

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Urcuș spre Înviere, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1998, p. 291)