Prologul sau proimionul (adică introducerea) este partea de început a Utreniei (până la „Slavă Sfintei…Treimi…”) care cuprinde rugăciuni către Dumnezeu pentru toţi credincioşii, cât şi pentru conducătorii ţării.

Temeiul scripturistic al rugăciunii pentru cei ce conduc țara îl găsim în prima epistolă a Sfântului Apostol Pavel către Timotei, mai exact în primele două versete ale capitolului: „Vă îndemn deci înainte de toate, să faceți cereri, rugăciuni, mulțumiri, pentru toți oamenii, pentru conducători și pentru toți care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viață pașnică și liniștită, întru toată cuvioșia și buna-cuviință…”. De asemenea, porunca a cincea a Bisericii îndeamnă pe toți membrii ei să se roage pentru cârmuitorii țării din care fac parte.

Elementele ce alcătuiesc această primă parte a Utreniei ne amintesc, într-o oarecare măsură, despre împărații din trecut, după cum vedem în cei doi psalmi începători, adică Psalmul IX („Să te audă Domnul în ziua necazului…”) și Psalmul XX („Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul…”). Datorită faptului că în ei se vorbește, între altele, de puterea și strălucirea cu care era învestit cel ce reprezenta conducerea supremă a țării, de atunci, despre supunerea datorată de cetățeni și îndatorirea de a se ruga pentru linișteaa și sănătatea lui („Doamne, mântuiește pe împăratul și ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema!”), acești psalmi mai sunt cunoscuți și sub denumirea de „psalmii împărătești”.

Însă Sfinţii Părinţi spun şi că orice creştin care biruieşte asupra patimilor este un împărat al firii sale, iar semnificaţia acestor psalmi este că rugăciunea şi pocăinţa împărăţesc peste firea umană, care îşi redobândeşte libertatea interioară.

Asemenea acestora, și cele trei tropare ale Crucii din prologul Utreniei au același caracter, fiind numite uneori și „tropare împărătești”, în cel din urmă reflectându-se cel mai clar acest lucru: „Mântuiește pe aceia cărora le-ai poruncit să împărățească și le dă lor biruință din cer…”. La sfârșitul prologului, ectenia întreită scurtă cuprinde și ea o parte specială pentru conducătorii statului.

La început, acest serviciu se săvârșea între Miezonoptică și Utrenie, numai în mănăstirile care aveau ctitorii sau fundații împărătești, însă cu trecerea timpului s-a extins la celelalte mănăstiri și la bisericile parohiale, introducându-se în Utrenie și rămânând astfel ca un prolog de neseparat al acesteia, doar în perioada dintre Paști și Înălțare suprimându-se, predominând aici rugăciunea și lauda adresată lui Hristos Dumnezeu, Cel ce este Împăratul veacurilor. Aceeași excepție face și Utrenia din ajunul sărbătorilor mari, din cadrul Privegherii.