Ce este ura, din ce pricină se naşte ea în inima omului şi cum poate fi combătută?

Ura, ca şi celelalte patimi, se naşte din iubirea de sine, egoismul, care este maica şi rădăcina tuturor păcatelor, după Sfinţii Ioan Damaschin şi Efrem Sirul. Iar iubirea de sine, „iubirea neraţională faţă de trup”, după Sfântul Maxim Mărturisitorul (Filocalia, vol. II, Sibiu, 1947, pag. 67).

Ura este uciderea de om (I Ioan 3, 15). Ura este permisă numai împotriva diavolului şi a păcatului (Psalmul 96, 11; Pilde 8, 13; Amos 5, 15). Ura este permisă asupra nedreptăţilor, după cuvântul psalmistului nedreptate am văzut şi m-am scârbit (Psalmul 118, 163; Romani 12, 19; Pilde 13, 5; 17, 13). Creştinii trebuie să urască minciuna (Psalmul 118, 163); trebuie să urască căile nedrepte (Psalmul 118, 104), precum şi „adunarea păcătoşilor” (Psalmul 25, 5). Trebuie să urască sfatul celor ce urăsc pe Dumnezeu (Psalmul 138, 21-22).

Ura se biruieşte prin dragostea de Dumnezeu şi aproapele, iar dragostea de Dumnezeu o câştigăm prin toate faptele bune, dar mai ales prin rugăciunea cea curată.

(Arhimandritul Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 4, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 44-45)