Ce facem cu sufletul, când reducem din „povara postului” alimentar?

Cuvinte duhovnicești

Ce facem cu sufletul, când reducem din „povara postului” alimentar?

    • Ce facem cu sufletul, când reducem din „povara postului” alimentar?
      Ce facem cu sufletul, când reducem din „povara postului” alimentar?

      Ce facem cu sufletul, când reducem din „povara postului” alimentar?

Hipermarketurile, cu susceptibilă liberalitate, au expus în rafturi oferta generoasă pentru credincioșii postitori: pateu de post, salam de post, cașcaval de post și multe alte alimente care, chipurile, ar ușura „povara postului” bunului creștin. Ce măreţe acte filantropice împlinesc producătorii acestor căutate merinde, mai ales în post! Sunt ei, oare, atât de preocupaţi să le simplifice credincioșilor postirea?

Din păcate, societatea contemporană, tributară mentalităţii consumiste, se căznește să transforme și această perioadă liturgică din an, atât de importantă pentru viaţa noastră spirituală, într-un „produs”. Unele publicaţii, care trăiesc în bejenie faţă de valorile Ortodoxiei mai tot timpul anului, acum tipăresc cu o suspicioasă bunăvoinţă sfaturi despre post și reţete de post. Hipermarketurile, cu susceptibilă liberalitate, au expus în rafturi oferta generoasă pentru credincioșii postitori: pateu de post, salam de post, cașcaval de post și multe alte alimente care, chipurile, ar ușura „povara postului” bunului creștin.

Ce măreţe acte filantropice împlinesc producătorii acestor căutate merinde, mai ales în post! Sunt ei, oare, atât de preocupaţi să le simplifice credincioșilor postirea? Mă tem că mai mult îi preocupă buzunarul lor, păgubind sufletește pe cei care cred că postul cu astfel de surogate este unul autentic. Așadar, a consuma deja celebrele produse din soia în post nu este o faptă tocmai ortodoxă. Vor spune unii: „Dar cu ce greșesc? Nu conţin carne, ci legume, îmi ușurează postul, că și așa nu prea am timp de gătit”. Un posibil răspuns ar fi acesta: în post este oprit a se consuma carne, dar și firea cărnii, gustul cărnii. Dacă am mânca soia în stare naturală, așa cum a lăsat-o Dumnezeu, desigur că nu am comite nici un păcat, dar, de vreme ce din legume omul își face chip și asemănare de carne, atunci nu mai putem vorbi de o intenţie creștinească pozitivă de a-și face postul mai accesibil.

(Arhimandrit Mihail Daniliuc, Miride și merinde, Editura Doxologia, Iași, pp. 24-25)