Nu, nu, de sfătuit n-aș sfătui pe nimeni nimic în acest sens. Aici e vorba de vocație și nu încape sfat! Sfatul nu poate oferi o cale, ci doar o luminare pe calea pe care ai ales-o liber și responsabil. Dar, dacă e băiat, l-aș întreba: „Ai vrea să fii mireasa lui Hristos în loc să fii mire? Dacă nu, fii mire după rânduiala lui Hristos și apoi, împreună cu mireasa ta, fii, mădular viu al Bisericii Lui, mireasa Lui cea sfântă“! Dacă e fată, aș întreba-o: „Ai vrea să fii mireasa lui Hristos?“. Cred ca ar fi nevoie să înțelegem Taina lui Hristos și a Bisericii Lui și să dorim să intrăm conștient în ea și să ne bucurăm silindu-ne să rămânem vii în ea! E aici o nuntă care merită trăită cu adevărat și nu privită doar ca o realitate rezervată unor aleși… Și dacă-L veți ruga pe Dumnezeu să vă ajute să înțelegeți, să gustați cât de puțin din taina asta, veți ști singuri răspunsul pe care îl aveți de dat și nu de primit! Eu vă recomand doar să fiți cinstiți cu voi înșivă și să-I spuneți lui Dumnezeu: „Doamne, vreau să fiu fericit! Vreau să fiu fericită! Vreau să mă bucur de darul viații! Vreau să mă bucur de mâinile mele, de picioarele mele, de trupul meu.“. Și-atunci Dumnezeu o să zică: „Îndrăznește!“. Și atunci, dacă te-nsori, te vei bucura așa cum numai în Biserică e posibilă bucuria! Vă pot mărturisi că am văzut bucuria întrupată la o Sfântă Liturghie la biserica voastră! Doamne, Îți mulțumesc! Am stat acolo la „o coadă“ de 60 de copilași care s-au împărtășit cu mami și cu tati ai lor care, mai ieri, își puneau întrebările pe bilețele la conferințele ASCOR-ului din București și am zis: „Doamne, iată, am ajuns și în Rai!“. Acolo este fermentul Bucuriei sfinte și accesul la ea este încă posibil! Mergeți și vedeți! Trimiteți copiii acolo și spuneți: „Veniți și vedeți!“. Ăsta este cuvântul nostru. Altă soluție nu știu. Și dacă Îl vei primi pe Domnul, dacă te vei uni cu El în Sfânta Împărtășanie, El dinăuntru te-nvață pe unde s-o iei ca să-ți fie mai bine și ca să te bucuri. Te vei juca cu copilașul pe covor, vei alerga cu el prin parc, vei alerga cu el la spital, o să cari lemne sau cartofi din piață… Toate acestea vor fi ca un dans, dacă ești cu Dumnezeu. Iar dacă te faci călugăr, vei face mătănii și vor fi ca un zbor sub aripile Lui, vei face închinăciuni și vor fi ca un înot în apele Duhului… Dar dacă vei zice: „mai am 50 și scap“, mai bine să nu te duci la mănăstire pentru că nu vei avea tăria să-ți faci trupul părtaș la bucuria duhului! Trupul e părtaș la bucurie. Însă, ca să ajungem la ea trebuie să murim instinctului de „conservare“ și de împotrivire, să trecem de momentul acela când simțim sărat în gură și zicem: „A, nu mai pot!“. Îndrăznește atunci, fără violență și fără încrâncenare să treci peste pragul lui „nu mai pot“! Și asta peste tot. Și când nu mai poți de tare ce-ți vine să iei o fată în brațe, să zici: „Cu Tine, Doamne, toate sunt cu putință!“. Și când nu mai poți în durere și zici: „Dacă mai rabd puțin, crăp!“, nu te teme, acceptă să „crăpi“ și se va crăpă de ziuă, va începe o zi nouă! Eu am trăit asta și e așa de fain!