Atunci când un copil îl şicanează mereu pe altul, scopul nostru este cel de a învăţa „victima” să opună rezistență.

După bătăi, după un conflict, primul lucru ce trebuie făcut este să-l liniştim şi să-l consolăm întrucâtva pe copil, să-i dăm apă etc. Nu trebuie să discutăm nimic cu el în acel moment, căci va începe să povestească ce s-a întâmplat, va retrăi totul şi va izbucni iar în plâns.

Trebuie să-i explicăm de fiecare dată copilului: „Tu înţelegi că scopul lui (al „agresorului”) este să te facă să plângi? Fiindcă atunci tu eşti slab şi el este puternic”. Următorul lucru pe care trebuie să-l explicăm părţii vătămate: „Trebuie să pricepi că el nu este mai grozav şi mai puternic decât tine”.

Trebuie să-l îmbărbătăm pe copil, să remarcăm atunci când el face faţă cu succes situaţiei. Nu trebuie să-l condamnăm şi să-l ponegrim pe cel care l-a necăjit; mai bine este să explicăm că acela este mai slab, de vreme ce, în loc să-şi manifeste forţa făcând ceva pozitiv, îi chinuie pe alţii.

Străduiţi-vă să găsiţi împreună cu copilul un mod de a reacţiona (este imposibil de dat recomandări generale: este important să luăm în calcul împrejurările concrete şi caracterul copiilor implicaţi). (Psiholog de copii Maria Kalinina)

(Educarea copilului: sfaturi ale duhovnicilor şi psihologilor ortodocşi, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2013, pp. 103-104)