„Cine nu e cu Mine e împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine, risipeşte”. Dar cine este cu Domnul? Cel ce trăieşte şi făptuieşte în duhul Lui; cel care nu-şi îngăduie nici gânduri, nici simţăminte, nici dorinţe, nici hotărâri, nici cuvinte, nici fapte care să fie neplăcute Domnului şi potrivnice poruncilor şi hotărârilor Sale învederate.

Cel ce trăieşte şi făptuieşte altfel, acela nu este cu Domnul; prin urmare, nu adună, ci risipeşte. Dar ce risipeşte? Nu doar puterile şi timpul, ci şi ceea ce adună. De pildă, nu adună bogăţie cu Domnul cel care o adună fără să facă parte altora, precum şi cel care cheltuie averea adunată – parte pentru huzur, parte pentru danii izvorâte din slava deşartă, parte pentru moştenitori. 

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2011, p. 60)