Înseamnă să primim de la Dumnezeu toate binefacerile câte le poate da Dumnezeu și câte ne sunt necesare nouă. Cuvântul acesta „miluiește-ne pe noi” este un cuvânt cuprinzător. Am putea zice „ai milă de noi”, pentru că „miluiește-ne” vine de la „milă” și când zicem „ai milă de noi” ne gândim că „Dumnezeu cel milostiv și iubitor de oameni”, „Dumnezeul milei și al îndurărilor”, „Dumnezeu care ne miluiește și mântuiește”, „Dumnezeu care e Dumnezeul milei și al iubirii de oameni” e cel milostiv pe care ni-L prezintă Domnul Hristos în îndemnul: „Fiți milostivi precum Tatăl vostru cel din ceruri milostiv este” (Luca 6, 36). Deci Dumnezeu să ne miluiască pe noi, să-și reverse mila Sa, să-și reverse bunătatea Sa, să-și reverse iubirea Sa peste noi, să ne facă parte de cele trebuincioase pentru viața spirituală și pentru viața materială, să ne aibă în seamă, să ne aibă în vedere, să ne învăluie în bunătatea Sa, fiind încredințați că „iubirea lui Dumnezeu, față de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt față de Dumnzeu” (Părintele Arsenie Boca), fiind încredințați că Dumnezeu este Tatăl nostru bun și iubitor de oameni.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Pași pe calea duhovnicească – convorbiri realizate de Părintele Sabin Vodă, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2010, pp. 72-73)