- Părinte, mulţi sunt nervoşi când se întorc acasă de la muncă.

- Eu recomand bărbaţilor ca, după terminarea muncii, să intre în vreo biserică, să aprindă o lumânare şi să stea înăuntru zece-cincisprezece minute sau să stea în vreun parc şi să citească un capitol din Evanghelie, pentru a se linişti puţin şi după aceea să meargă la casele lor liniştiţi şi zâmbitori, iar nu puşi pe ceartă. Să nu aducă acasă problemele pe care le întâmpină la servici, ci să le lase în afara uşii casei lor.

- Părinte, unii dintre ei sunt oarecum îndreptăţiţi, pentru că răspunderea pe care o au la servici îi umple de stres.

- Se umplu de stres pentru că nu-L pun şi pe Dumnezeu în treburile lor. Leneşul care spune: Ei, va avea grijă Dumnezeu..., este mai bun decât aceştia.

Eu prefer ca cineva să fie un simplu muncitor, să-şi facă munca sa corect şi cu mărime de suflet, dar să-şi simplifice viaţa şi să se limiteze la cele absolut necesare pentru a-şi avea mintea liniştită, decât să fie patron şi să fie mereu „ah” şi „vai”, pentru că unul ca acesta mai tot timpul este dator. Apoi este ispitit de mândrie şi spune: Voi lua atâţia bani împrumut, le voi prezenta proiectele mele şi astfel mă voi aranja mai bine. Dar în cele din urmă nu-i reuşesc planurile şi dă faliment, după care urmează sechestrul, licitaţia etc. Iar multora dintre aceştia nu le lucrează mintea şi de aceea se ostenesc în zadar, iar profit nu scot. Şi neputând face faţă la cheltuieli, îi cuprinde stresul.

Cineva vrea să înveţe, de pildă, o meserie, dar nu ia aminte, ani de zile bate drumurile fără să facă vreo pricopseală, iar aceasta se întâmplă pentru că nu-şi pune mintea la lucru. De aceea trebuie să vadă ce anume mai trebuie să adauge ia munca sa.

Iată, atunci când lucram în lume ca tâmplar, am văzut că pentru mobila pe care o făceam îmi trebuia şi un strung. Oare trebuia să fi mers la altcineva ca să-mi facă ceea ce aveam nevoie? Nu, ci mi-am cumpărat un strung şi am învăţat să lucrez la el. Apoi am văzut că era nevoie să fac şi scări în spirală. Am stat şi mi-am amintit şi de geometrie şi de aritmetică, şi am învăţat să le fac. Dacă nu vei pune mintea să lucreze, te vei chinui. Adică vreau să accentuez faptul că mintea trebuie pusă neapărat să lucreze, pentru că în munca pe care o face cineva, apar o mulţime de situaţii. Numai astfel poate ajunge cineva un meşter bun, după care va şti singur ce să facă şi va progresa. În aceasta constă secretul reuşitei: ca mintea să găsească soluţii în toate împrejurările. Altfel, mintea omului va rămâne nedezvoltată si astfel va pierde timpul.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. IV Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 184-186)