Ramurile mândriei și fiicele ei, sunt douăsprezece: iscodirea, trufia, slava deșartă, lauda, iubirea de sine, obrăznicia, înălțarea cu mintea, pregetarea, mărturisirea cea fățarnică, lepădarea de credință, voia slobodă, și cea din urmă: deprinderea păcatului care cuprinde o oarecare defăimare a poruncilor lui Dumnezeu. Aceste douăsprezece vinovății măresc mult pe mama lor, și de dorești să te scapi de dânsa, fugi și urăște asemenea fapte.

(Monahul Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, p. 50)