Ce-i de făcut dacă nora (ginerele) nu se poate înţelege bine cu socrii, cu care este nevoită să convieţuiască?

Cred că în acest caz soţul și soţia trebuie să aibă păreri diferite în ce priveşte viaţa, în funcţie de rolul pe care îl joacă fiecare în viaţa de familie. Soţul trebuie să fie apărătorul, ca un fel de zid între soţie și rudele cu care cei tineri convieţuiesc. Primind loviturile asupra sa, el trebuie să o ferească pe soţie de posibilele ironii sau neînţelegeri legate de faptul că oamenii privesc gospodăria în diferite moduri. Unii spală vasele imediat cum au mâncat, iar alţii doar o dată pe zi; unii sunt iritaţi de praful de pe parchet, iar alţii de aspiratorul pornit zilnic.

Anume astfel de lucruri constituie, cel mai adesea, tema convorbirilor familiale şi a eventualelor conflicte în ce priveşte viaţa casnică. În fapt, dacă problemele gospodăreşti sunt rezolvate, nici nu se ajunge la discuţii sau dispute pe alte teme. Sigur că pot exista şi excepţii, dar, de regulă, rezolvarea înţeleaptă a problemelor gospodăreşti duce la pacea generală.

În ce priveşte comportamentul nurorii care locuieşte cu socrii, aceasta trebuie să înţeleagă că nu ea este stăpâna casei şi să se conformeze regulilor gospodăreşti care există deja. Ea ar trebui să urmărească atent cum se fac lucrurile şi să nu se grăbească să facă schimbări. Nu ar trebui să-i demonstreze soacrei că este mai sănătos să prăjeşti cartofii în ulei vegetal decât în ulei animal sau că tigăile de teflon sunt cu mult mai eficiente decât cele din fontă. Dacă nora va reuşi să se înţeleagă bine cu soacra în aceste privinţe, aceasta nu va face decât să menţină pacea în familie.

Dacă însă e vorba despre păreri diferite în ce priveşte viaţa religioasă, atunci când soţia credincioasă ajunge în casa soţului credincios, dar care are părinţi necredincioşi, lucrurile stau altfel. Soţia va trebui să mărturisească din prima unitatea ei deplină cu soţul, căci, de obicei, părinţii ştiu deja că fiul lor credincios este altfel decât ei.

În cazul în care părinţii nu s-au obişnuit cu această idee, vor folosi nora pentru a-l aduce înapoi la viaţa lumească, laică, gândindu-se că „de acum înainte îi va veni mintea la cap şi va uita de tot felul de liturghii, iar privegherile la biserică vor fi de domeniul trecutului”. În acest caz, nora trebuie să evite compromisurile, fiind în ton cu soţul, chiar dacă, la început, vor exista diverse neplăceri pe această linie. Trecând peste un timp de tatonare, statornicia în credinţă va aduce roade pentru viitorul relaţiei dintre soţi, dar şi al celui cu părinţii.

(Preot Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, traducere din limba rusă de Eugeniu Rigoti, Editura Sophia, București, 2009, pp. 300-301)