Chemarea – faptul de a te îndrepta către Dumnezeu are loc uneori nu dintr-o anumită nevoie, ci doar din dorința fierbinte de Dumnezeu. În orice măsură și în orice fel s-ar manifesta această chemare, niciodată nu trebuie să o lași nesatisfăcută, ci imediat să te îndrepți spre rugăciune și să te rogi în acea stare în care te-a găsit chemarea: dacă ești la lucru, în timpul lui să te și rogi; dacă citești, în mijlocul cititului să te rogi; dacă ești în mers, mergând, să te rogi.

Dar, desigur, este mai bine și mai roditor să stai într-un loc de rugăciune și să adopți o poziție de rugăciune dacă se poate. Dacă în timpul rugăciunii ia naștere această chemare, încetează rostirea rugăciunii și roagă-te potrivit acestei chemări, cu cuvintele tale sau fără cuvinte. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

(1000 de întrebări și răspunsuri despre viața duhovnicească - Alcătuite pe baza operelor Sfinților Părinți și ale nevoitorilor bunei credințe, Editura Cartea Ortodoxă, p. 264)