Doamne ajută!

„Aurul lămurit în foc”, „veşmintele albe”, „alifia de ochi” – pe care Mântuitorul îi sfătuieşte pe laodiceeni să le cumpere de la El – închipuie: dragostea şi bunăvoinţa lui Dumnezeu, dobândite prin pocăinţă; faptele cele bune, curat şi neprihănit lucrate şi înţelepciunea cea cerească şi preaînaltă, care dăruieşte vederea duhovnicească.

Iată ce spune Sfântul Andrei al Cezareii despre acest pasaj scripturistic:

„Dacă vrei să te îmbogăţeşti, te sfătuiesc, să-ţi agoniseşti de la Mine – Cel Care te îmbogăţeşte – cu dorinţă arzătoare şi inimă fierbinte, aur lămurit în focul ispitelor. Acest aur îţi va aduce în inimă o comoară ce nu poate să o fure cineva şi te va îmbrăca în veşmântul prealuminos al virtuţilor, cu care îţi vei putea acoperi goliciunea păcatului.”

Putem considera că laodiceenii îşi puneau peste măsură nădejdea în bogăţia lor, străduindu-se să înfrăţească slujirea lui Dumnezeu cu cea a lui mamona (a se vedea cu atenție versetul 17: „Fiindcă tu zici: Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi de nimic nu am nevoie! Şi nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns, şi sărac şi orb şi gol!”). Pe unii ca aceştia îi sfătuieşte Mântuitorul să cumpere de la El, adică să dobândească de la Însuşi Hristos, cu preţul ostenelilor pocăinţei, aceste lucruri: „aur lămurit în foc” sau adevărata bogăţie duhovnicească dăruită prin har; „veşminte albe” sau darul facerii de bine către aproapele; şi „alifie de ochi” sau virtutea neagonisirii, care deschide ochii pentru a pricepe trufia şi deşertăciunea tuturor bogăţiilor acestei lumi stricăcioase.

Sfântul Ciprian al Cartaginei tâlcuieşte acest pasaj în felul următor: „Oricine ai fi tu, cel ce te încrezi în bogăţiile tale din această lume, eşti în greşeală şi eşti înşelat. Ascultă glasul Domnului tău din Apocalipsă, ocărându-i pe cei asemeni ţie cu drepte ocări: Tu zici – spune Mântuitorul – sunt bogat şi m-am îmbogăţit... Cumpără, dar, de la Hristos tu, care eşti avut şi bogat, aur lămurit în foc, pentru ca să poţi fi aur, cu necurăţiile tale arse ca şi de foc, curăţat fiind prin milostenia şi prin dreptatea cea lucrătoare. Cumpără veşminte albe, ca tu, care ai fost gol asemeni lui Adam, şi mai înainte erai întru grozăvia şi ruşinea goliciunii, să poţi fi înveşmântat cu cămaşa albă a lui Hristos. Tu, dar, carele eşti avut şi eşti sluga cea bogată în Biserica lui Hristos, unge-ţi ochii... cu alifia de ochi dată de Mântuitorul ca slujindu-L cum se cuvine, atât prin lucrarea faptelor bune, cât şi prin însuşiri, să poţi ajunge la vederea lui Dumnezeu” (Sfântul Ciprian al Cartaginei, Despre lucrare şi milostenie).

Domnul să vă ajute!

Pr. Andrei

Parinte intentia mea nu este sa te jignesc sau sau sa te corectez, e doar o explicatie mai "scurta",de aceea, pe scurt, d-na Lenuta, ceea ce parintele a zis:
1.) „aur lămurit în foc" ==> pocainta, care se face prin rugaciune neinceta si spovedanie;
2.) „veşminte albe" ==> milostenia si smerenia;
3.)„alifie de ochi" ==> virtutiile sau darurile de la Dumnezeu (rabdarea in batjocura, rabdarea in rugaciune, cuget curat de ganduri pacatoase, etc.).

Toate acestea se fac prin antrenament si citirea cartiilor religioase (filocaliile, vietiile sf parinti, Everghitinosul, etc.).