Mai bine decât toate cruciuliţele, mai bine decât toate tablouaşele şi originalele lor, să desenezi în inima tânără şi proaspătă Preadulcele Nume, rugăciunea purtătoare de lumină: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătoasa”. Atunci când se va întări în inimă Iisus, nu vei mai vrea nici Roma, nici Ierusalimul, pentru că Însuşi Împăratul, împreună cu atotcântata sa maică şi cu toţi îngerii şi sfinţii vor veni ei înşişi la tine şi vor trăi în tine.

Străduieşte-te cu toate puterile să ţii Rugăciunea lui Iisus, ea este întreaga noastră viaţă, toată frumuseţea, toată mângâierea; că la început este grea, o ştim cu toţii; dar, după aceea, este de nepreţuit, atotveselitoare, atotiubitoare.

(Starețul Anatolie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 107)