Nu te încrede în puterea ta, până ce, fiind pus la încercare, nu te vei afla neschimbat. În felul acesta încearcă-te în toate. Dobândeşte-ţi o dreaptă încredere în tine, ca să calci în picioare pe vrăjmaşii tăi, şi concentrează-ţi mintea, şi nu te bizui pe puterea ta, ca nu cumva lăsat fiind în neputinţa firii, să-ţi afli propria ta neputinţă. Să nu te încrezi nici în cunoştinţa ta, ca nu cumva prin mijlocirea ei să te prindă în cursă vrăjmaşul. Fii blând la vorbă, şi nicidecum nu vei fi necinstit (nu-ţi vei pierde cinstea). Dobândeşte-ţi grai dulce, şi pe toţi ţi-i vei face prieteni. Să nu te lauzi niciodată cu limba ta pentru lucrurile tale, ca nu cumva să te faci de ruşine. Căci de orice lucru s-ar lăuda omul, îngăduie Dumnezeu, ca el să se schimbe în privinţa acelui lucru, pentru ca astfel să se smerească şi să se deprindă cu smerenia. Din pricina aceasta trebuie să le laşi pe toate în seama Providenţei lui Dumnezeu, şi să crezi că nu este nimic neschimbat în viaţa aceasta.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 44)