Să închizi, aşadar, în afara acestei uşi mari a simţurilor tale mâncărurile cele felurite. Afară [cu] mesele cele bogate, afară [cu] dresurile bucătarilor, afară desfătările şi îmbuibările. De ce oare s-au inventat unele ca acestea? Într-adevăr, nu poţi să răspunzi că pentru o necesitate şi grijă stringentă a trupului, ci doar pentru blestemata dulceaţă a gâtlejului. Cine naşte nişte mâncăruri felurite ca acestea? Într-adevăr, nu virtuţile, ci numai patimile şi răutăţile sufletului şi ale trupului. Lăcomia, sațiul şi îmbuibarea sunt primii lor nepoţi. „Spune-mi mai complet, [îmi vei cere]”. Iată: beţia, delirul, îngrăşarea, guta, hiragra, apoplexia. Mai complet decât atât: curvia şi sodomia. Şi, ca să zic pe scurt, aproape toate patimile cele trupeşti şi neraţionale care se lucrează sub pântece sunt rezultatele cele rele ale desfătării.

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simțuri, Editura Egumenița, Galați, p. 153)