Dar, în momentul în care intri în Biserică, începi să vezi şi poţi vedea şi exemplele de trăire ortodoxă. Dar ele sunt discre­te, comparativ cu alţii. Oamenii îşi văd de treaba lor. Ştii cum este, sfinţii n-au zis niciodată că sunt sfinţi. Din contră, s-au văzut cei mai mari păcătoşi. Un sfânt adevărat nu va spune: „Eu sunt mântuit!" Nu va spune: „Veniţi la mine, urmaţi exemplul meu! Eu sunt pe calea adevărului, eu mi-am rezol­vat problemele, uite..." De asta n-am vrut să răs­pund când mi-ai pus întrebarea: „Ce sfaturi dai?" Protestanţii dau sfaturi. Ei şi-au rezolvat problemele personale, şi acum au timp să dea sfaturi altora, să îi bată la cap pe alţii, să îi îndrume pe alţii. Dar sfinţii dădeau sfaturi când le erau cerute, şi le dădeau: „Măi, fiule, măi, omule, nu ai venit la persoana po­trivită să ceri sfat, eu am problemele mele, te pot ajuta într-o măsură limitată, caută pe unul mai bun, sunt alţii mai buni decât mine." Aşa vorbeau sfinţii, nu: „Eu sunt mântuit."

(Bogdan Mateciuc, Lungul drum către Acasă - Un neoprotestant redescoperă Biserica Ortodoxă, Editura Areopag, București, 2012, pp. 59-60)