În chilii fraţii sunt datori a şedea după mărturia Sfinţilor Părinţi, cu frica lui Dumnezeu, mai vârtos decât toată nevoinţa, întâietate dând rugăciunii minţii, săvârşită iscusit cu mintea în inimă, ca una ce este dragostea lui Dumnezeu şi izvorul bunătăților, după cum mulţi purtători de Dumnezeu despre ea ne învaţă. Si care sunt aceştia? — Sfântul loan Gură de Aur, Sfantul Calist al doilea, patriarhul Țarigradului, Sfântul Simeon, Mitropolitul Tesalonicului, Sfanţul Diadoh, episcopul Foticeei, Sfantul Isihie, Sfântul Nil Sinaitul, Sfântul loan Scărarul, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Petru Damaschin, Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Grigorie Sinaitul; aceştia toţi si alţi purtători de Dumnezeu Părinţi, ne învaţă această lucrare duhovnicească, adică rugăciunea minţii. Şi cea de-a pururea vreme să şi-o istovească fraţii în această rugăciune, iar după aceasta să aibă cu măsură cântarea psalmilor, citirea Vechiului şi Noului Testament şi a cărţilor de învăţătură ale Sfinţilor Părinţi. Iar pomenirea morţii şi a păcatelor sale, a înfricoşatei Judecăţi a lui Dumnezeu, şi muncile cele veşnice şi Împărăţia cerurilor, şi ocărârea de sine, întotdeauna, atât în chilie, cât şi în oricare alt loc şi în orice lucru trebuie să o aibă fiecare după puterea sa. Şi să se îndeletnicească cu lucrul de mână sau meşteşugul rânduit lui de către egumen. Iar fără lucru să nu şadă în chilie nicidecum, că deşertăciunea tot răul îl învaţă pe călugăr, şi ca de veninul cel purtător de moarte să fugă şi să se abată de la ieşirea fără de trebuinţă din chilie şi de vorbele cele nefolositoare.

(Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești, Editura Doxologia, Iași, 2010, pp. 125-126)