Ce sunt mănăstirile pentru dreptcredincioși?

Cuvinte duhovnicești

Ce sunt mănăstirile pentru dreptcredincioși?

    • Ce sunt mănăstirile pentru dreptcredincioși?
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Mănăstirile sunt în primul rând sanatorii duhovniceşti, unde se caută sănătate, mângâiere şi insuflate pentru suflet. Nici unui om din popor nici prin cap nu-i trece să prefacă ceea ce a fost rânduit pentru suflet în banchet de hotel pentru trup.

Voi, monahii, sunteţi atacaţi, zici tu, foarte puternic atacaţi. Unii vă atacă pur şi simplu pentru că nu îndrăznesc să atace pe altcineva, întrucât ştiu că voi nu le veţi răspunde, nici nu-i veţi da în judecată. Alţii vă atacă fiindcă ar vrea ca pe toate să le facă materiale şi să le pună în slujba trupului. În fine, alţii vă atacă pur şi simplu fiindcă nu suportă neschimbarea rânduielilor bisericeşti. Aceştia văd cu uimire cum în actualul vârtej de schimbări fără contenire numai Biserica lui Hristos rămâne neschimbată, ca o stâncă în mare, de care se sparg valurile.

Să lăsăm deoparte atacurile la persoană - legământul monahului este să rabde şi prin răbdare să-şi mântuiască sufletul. Cine va răbda până în sfârşit, acela se va mântui, a zis Cel care ştie şi vede toate. Să luăm numai atacurile făcute din principiu, în temeiul unei anumite propuneri sau unui anumit plan. Dacă s-ar realiza, aceste propuneri de principiu ale celor ce vă atacă ar aduce în mod inevitabil nimicirea monahismului din Biserica Ortodoxă şi prefacerea mănăstirilor în ceea ce au făcut din ele ateii din Rusia, în ceea ce englezii numesc „prăvălii de curiozităţi” sau în muzee, terenuri de sport ş.a.m.d. Dar o asemenea prefacere ar jigni nu doar cele mai sfinte suflete din istoria noastră, care prin ctitoriile lor au sfinţit acest pământ şi l-au împodobit ca şi cu nişte stele, ci şi întreg poporul nostru dreptcredincios. Atacurile asupra mănăstirilor noastre sunt deosebit de jignitoare în acest An al Pocăinţei, când poporul nostru se îndreaptă mai mult decât oricând către aceste locuri sfinte ca spre nişte sanatorii duhovniceşti, ca să îşi curăţească, să îşi îndrepte, să îşi împrospăteze şi să-şi învigoreze sufletul. Căci pentru poporul dreptcredincios mănăstirile sunt în primul rând sanatorii duhovniceşti, unde se caută sănătate, mângâiere şi insuflate pentru suflet. Nici unui om din popor nici prin cap nu-i trece să prefacă ceea ce a fost rânduit pentru suflet în banchet de hotel pentru trup.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi vol. 2, Editura Sophia, București, 2008, pp. 59-60)

Citește despre: