Aflându-mi Părintele, de la cunoștințe comune, dragostea pentru muzică în general, a vrut să mă ajute duhovnicește în acest domeniu. Așa că, într-o după-amiază, pe când mă plimbam prin pădurea de brad, mi-a zis: „Este bine să asculți muzică. Mai presus de toate însă, se află muzica bizantină, fiindcă nu tulbură sufletul, ci-l unește cu Dumnezeu și-l odihnește pe deplin. Dacă însă vrei foarte tare, poți asculta și muzică profană, însă eu zic că e mai bine să asculți muzica ce nu are cuvinte”.

(Konstantinos Yannitsiotis, Lângă părintele Porfirie, Editura Bunavestire, Bacău, 2002, p. 295)