Toată cearta dintre două şcoli stă în întrebarea: care ochi sunt orbi, cei lăuntrici sau cei din afară?

Vederea veşnică răspunde: şi unii, şi alţii sunt orbi fără de Mine. Însă când Eu privesc prin ei şi ei privesc prin Mine, văd si unii, şi alţii. O şcoală învaţă: lumea este din nimic; altă şcoală învaţă: lumea este din ceva.

Să nu te duci dragul meu, în nici una din aceste şcoli, nu-ţi pierde timpul. Dar când auzi cearta lor, opreşte-te în prag şi strigă: spuneţi-mi ce este acela nimic şi ce este acela ceva! Apoi, cârmuit de împreuna-tăcere a celor două şcoli, întoarce-te şi grăbeşte-te acasă, cugetând la Acela care este unica măsură a ceea ce este nimic şi ceva.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Editura Sophia, București, 2006, p. 42)