Se arată prin smerenia lor. Nu țin seama de lucrurile lor personale și nu pun decât foarte puțin preț pe ele. Cât despre alții, tot li se pare mai presus. În toate lucrurile lor smerenia stăpânește. Cu cât lucrează mai mult, cu atât își plac mai puțin. Dorința vie este de a plăcea lui Dumnezeu. Tot ceea ce ostenesc ei pentru Dumnezeu li se pare nimic. Sunt foarte fericiți când nu sunt băgați în seamă și când sunt criticați de alții în lucrările lor. Când sunt lăudați de cineva, ei sunt foarte uimiți. Nu doresc altceva să învețe decât numai ce le este de folos. Cei smeriți nu dau învățături nimănui.

(Semințe duhovnicești, Un caiet al Părintelui Arsenie Boca, Editura Lumina Credinței București - 2009, p.74)