Iar credinţa şi milostivirea îl fac să înainteze repede spre curăţie. E cu neputinţă să se afle într-un suflet deodată căldura şi zdrobirea inimii, precum e cu neputinţă celor beţi să-şi stăpânească gândurile. Căci, când se dă sufletului această căldură, se duce de la el zdrobirea plânsului. Vinul s-a dăruit spre veselie, iar căldura spre bucuria sufletului. Vinul încălzeşte trupul, iar cuvântul lui Dumnezeu, cugetarea. Cei ce ard în fierbinţeală sunt răpiţi de gândul nădejdii şi-şi pregătesc cugetarea pentru veacul viitor. Căci, precum cei îmbătaţi de vin îşi nălucesc chipuri schimbătoare, aşa cei îmbătaţi şi încălziţi de nădejde nu cunosc nici necaz, nici ceva lumesc. Acestea şi altele asemenea se întâmplă celor ce sunt simpli cu inima şi încălziţi de nădejde după lucrarea cu răbdare şi după curăţire; ele s-au gătit celor care umblă pe cărarea virtuţilor. Dar ele se ivesc şi la începutul drumului, prin credinţa sufletului. Căci Domnul face toate câte le voieşte. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, Filocalia X, p. 261)