Dracii slavei deşarte se fac, în visuri, prooroci. Ei ghicesc, ca nişte vicleni, cele viitoare şi ni le vestesc mai departe, ca împlinindu-se vedeniile să ne minunăm şi să ne înălţăm cu gândul ca unii ce ne-am afla deja aproape de darul proorociei. În cei care cred dracului acestuia, el se face adeseori proroc. Iar pentru cei ce-l defaimă, el este pururea mincinos. Duh fiind, el vede cele ce se săvârşesc în cuprinsul văzduhului şi cunoscând pe cineva că moare, vesteşte despre aceasta, în vis, celor uşurei la minte. Dracii nu ştiu nimic din cele viitoare, dintr-o cunoştinţă de mai înainte, altminteri şi vrăjitorii ar fi în stare să ne prezică ceasul morţii. Demonii se prefac deseori în îngeri de lumină şi în chipuri de mucenici şi ne arată pe aceia venind la noi în visuri. Iar când ne deşteptăm, ne afundă în bucurie şi înălţare. Dar acesta să-ţi fie semnul înşelării (amăgirii drăceşti). Căci îngerii ne arată muncile, judecata şi moartea, iar odată treziţi, ne umplem de cutremur şi tânguire. Când începem să ne plecăm în vis dracilor, ei vor începe să-şi bată joc de noi şi când suntem treji. Cel ce crede visurilor e cu totul necercat. Iar cel ce nu crede nici unora e cu adevărat filosof. Crede numai celor care-ţi vestesc ţie chinuri şi judecată. Dar dacă acestea îţi pricinuiesc deznădejde, şi ele sunt de la draci" (Sf. loan Scărarul, Adaos la cuvântul al 3-lea).

(Sfântul Ignatie Briancininov, Despre înșelare, Editura Egumenița, Alexandria, 2010, p. 30)