Privegheri îndelungate şi citire și mătănii multe, făcute una după alta, curând vor da bunătăţile acestea, celor nevoitori. Și cei ce le-au aflat, aşa le-au aflat. Și cei ce iarăşi voiesc să le afle, trebuie să petreacă în netulburare, cu priveghere, citire şi mătănii, şi mintea lor să nu fie legată de nimic, şi de nimeni, afară de sufletul lor. Ci cu lăuntrică lucrare să lucreze. Dar şi între lucruri, găsim pentru multe o simţire amănunţită prin care putem judeca şi despre celelalte. Cel ce şade în netulburare a aflat prin încercări bunătatea lui Dumnezeu, nu are trebuinţă de multă încredinţare şi sufletul lui nu este bolnav de vreun fel de necredinţă, precum păţesc cei ce se târguiesc cu adevărul. Că de-ajuns îi este mărturia minţii lui ca să-l încredinţeze pe el, mai mult decât l-ar încredinţa cuvintele fără de număr şi fără rost. A Dumnezeului nostru să fie slava şi mare cuviinţă în veci. AMIN.

 

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 63)