Text și context

Debutul, abrupt și special ca structură, al relatării Sfântului Ioan, e marcat și de narațiuni precum cea care are în centru chemarea celor dintâi ucenici. Între ei, alături de Andrei și Petru se găsesc și Filip și Natanel. Cel dintâi are parte de o chemare scurtă și percutantă. I se spune: „Urmează-Mi” și se conformează. În cazul celui din urmă, ea este mediată.

Din Nazaret poate fi ceva bun?

Ucenicul de curând investit cu o astfel de slujire este cel care vine să-i lanseze o invitație la cunoaștere: „Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret”, îi spune el, entuziast. Răspunsul nu-i, de bună seamă, pe măsura așteptărilor. „Din Nazaret poate fi ceva bun?”, i se răspunde. Cu alte cuvinte, nu există recomandări în acest sens. Filip e conștient că despre Mesia s-a proorocit în decursul vremii. Că oameni insuflați de Duhul au venit să vorbească despre El, originile, faptele, ori misiunea Sa. Despre calitățile Lui de eliberator. Nu-și amintește să fie menționat orășelul cu pricina în listă. E posibil să aibă și el, personal, o experiență nefericită cu oamenii acelor meleaguri. Interesant este faptul că răspunsul nu-l descurajează pe adresant. „Vino şi vezi”, i se răspunde. Firesc. Fără dorința de a influența în vreun fel decizia. Pur și simplu. Spontaneitatea invitației contribuie, cel mai probabil, la acceptarea ei. Urmează întâlnirea.

Israelit în care nu este vicleșug

Sesizat pe cale de Hristos, este abordat direct de către Acesta: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug”, i se spune. Întrebat de unde îl cunoaște, află că Fiul Omului l-a văzut sub smochin înainte de chemare. Cuvintele îl cuceresc de-a dreptul. Inima lui sinceră vine să aducă atunci o prețioasă mărturie: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel”. Domnul zâmbește. Îi promite că uimirea îi va fi pusă la încercare în viitor mai des. „Mai mari decât acestea vei vedea”. Ba mai mult, lasă să se înțeleagă că experiențele de care vor avea parte următorii lui vor trece dincolo de fruntariile acestei lumi. Cei care au decis să-L urmeze vor avea parte astfel de experiențe uimitoare, unele cu caracter eshatologic. Vor vedea cerurile deschizându-se și pe îngeri în preajma Fiului. Conexiunea cu planul celest va fi așadar una specială, complexă și cu un mesaj puternic, demnă de jertfa pe care au făcut-o.

În loc de concluzii

Dincolo de episodul propriu zis al chemării și urmării a doi dintre ucenici, pericopa evanghelică pe care o avem în vedere vine să spună multe lucruri și omului zilelor noastre. De pildă, arată că Dumnezeu se adresează sufletului fiecăruia. Vorbește despre chemare. Ca formă de comunicare și încredințare, deopotrivă. Cu toții suntem chemați să-L urmăm. Putem cere lămuriri, ori putem solicita informații suplimentare, precum a făcut-o Natanael. Domnul nu ne va dezamăgi. Inima noastră va tresălta de uimire, precum a făcut-o și a sa, cu prilejul fiecărei întâlniri cu El. Important e să ne dorim să-L vedem. Și să ne deschidem inimile spre El. Căci, pe Domnul nu-l vezi doar cu ochii trupului, ci și cu cei ai inimii. Îndrăzniți!