Nu toţi oamenii au posibilitatea de a întâlni mari duhovnici sau, mai mult, de a se spovedi la ei. Însă totul depinde de penitent. Dacă avem o mare nelămurire în viaţă, nu ştim ce să facem, nu avem pe cine să întrebăm, atunci trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu din toată inima noastră şi să zicem: „Doamne pune cuvânt în gura duhovnicului meu pentru a-mi spune ce să fac”. Şi aşa, dacă ne rugăm din toată inima, datorită credinţei noastre, Dumnezeu ne poate spune lucruri mari, chiar şi prin gura unui păcătos de duhovnic.

Atunci când suntem în genunchi înaintea duhovnicului la Spovedanie să ne închipuim că suntem înaintea lui Dumnezeu şi să ne dăruim total, să ne imaginăm că Dumnezeu este prezent, de faţă, vede şi aude tot. Deci, foarte mult face rugăciunea dinainte de Spovedanie, pentru ca aceasta să aibă un efect binefăcător.

(Arhimandritul Ioachim Pârvulescu, Sfânta Taină a Spovedaniei pe înţelesul tuturor, Mănăstirea Lainici – Gorj, 1998, Editura Albedo, pp. 33-34)