- Noi toţi avem în obicei un mare păcat de vreme ce de oricare alt lucru ne apucăm cu o anume pregătire, oricât de mică ar fi ea, iar de rugăciune ne apucăm cu nechibzuinţă şi ne grăbim să o facem pe cât posibil mai repede, de parcă este un lucru, care trebuie făcut în treacăt, un adaos la celelalte lucruri, iar nu cel mai important dintre ele. Şi de unde să existe în acest timp adunarea gândurilor şi a simţămintelor la rugăciune? Căci, iată, este săvârşită la voia întâmplării. În neorânduială. Nu. Să faceţi bine şi să refuzaţi acest lucru şi să nu vă îngăduiţi sub nici un chip să fiţi nesocotiţi în atitudinea faţă de rugăciune. Aduceţi-vă la convingerea că o asemenea atitudine faţă de rugăciune este fărădelege şi este fărădelegea cea mai mare. Să socotiţi rugăciunea primul lucru în viaţa voastră şi să purcedeţi la ea ca la lucrul cel dintâi.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înţelepte, Editura Egumeniţa, Galaţi, p. 13)