Chipul lui Dumnezeu în om este exact cel care tânjeşte după adevărurile infinite ale lui Dumnezeu din întregul univers. Aflându-se în spiritul uman, chipul dumnezeiesc îl propulsează spre infinitatea lui Dumnezeu şi-l face să tânjească după ea. Este absolut firesc ca sufletul asemănător Dumnezeirii, creat după dumnezeiescul chip, să tânjească după Dumnezeu ca după prototipul său. Această descoperire nu este „a priori”, ci fără îndoială, „a posteriori” întrucât întreaga experienţă a neamului omenesc stă mărturie în ceea ce priveşte puternica şi mistica nostalgie a spiritului uman faţă de infinit, nemuritor, veşnic, fie în această lume, fie în cealaltă. 

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, Traducere: prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 32)