Aceasta e întrebare pentru duhovnic și nu este o întrebare pe care să o poți rezolva așa… Fiecare are o cale de a ieși din lucrul acesta. Dacă citiți puțin prin literatura bisericească o să vedeți că sunt multe căi. Dar un lucru foarte simplu: odată, așteptând la doctor, citisem o cărțulie unde era o mărturie cum 50 de persoane se lepădaseră de fumat. Erau 50 de metode extrem de diferite. Așa ar fi și aici. Aș vrea, însă, profitând de asta, să zic un lucru despre desfrânare. Tare mă supără la neamul nostru că avem mentalitatea asta eufemistică. Știu ce vrea să zică prin desfrânare, vrea să zică curvie. Și ar trebui să avem bărbăția și curăția sufletească să întrebuințăm cuvintele așa cum sunt pentru că de multe ori se fac și confuzii. Ne stricăm sufletul prin această eufemistică. De când există limba greacă și până astăzi curvă este porni, care dă pornografie și porni a rămas până astăzi; ei n-au schimbat cu eufemisme. Eu nu am avut curaj - nici voi nu aveți curaj - să folosesc cuvintele astea care se socotesc înjurătură, dar când l-am văzut pe Părintele Cleopa și pe alții folosind, am luat curaj și am zis: „Nu! Trebuie să numim lucrul așa cum este!“. Dacă aș fi spovedit Înalt Preasfințitului că m-am desfrânat o noapte întreagă cu o fată, mar caterisi. Dar ce vreau să zic este că, de fapt, am trăncănit prea mult cu ea. Și acesta e desfrâu: a vorbi prea mult, a mânca prea mult. Acum, dacă a fost trăncăneală sau dacă a fost de folos, nu știu, dar acea fată este astăzi într-o mănăstire în Grecia.
Vreau să zic că desfrâul este orișice, iar curvie este altceva. Un căsătorit poate desfrâna mai mult decât un curvar care s-a împreunat o dată cu o curvă și, după aceea, poate s-a înfrânat. Zicea cineva: Nu crezi că te poți îmbăta din vinul din propriul tău butoi?! Așa și asta. Dumnezeu să lumineze mai departe ce și cum. Aș fi vrut mult să ajungem la o gândire și la o trăire și la o curăție cu adevărat bisericească și nu mușamalizări, ascunzișuri și chestii de astea…