Începutul  lui „undrea” ne-a înlesnit întâlnirea cu unul din marii duhovnici ai României, Părintele Cleopa Ilie. Acum 15 ani, într-o zi de 2 decembrie  iscusitul duhovnic din Sihăstria Neamțului și-a început călătoria către Raiul pe care  ni-l dorea tuturora. Înscriindu-mă în rândul persoanelor ce au primit binecuvântarea iscusitului duhovnic, aș vrea să rememorez aici prima mea întâlnire cu el. Era într-o zi de septembrie, când vara și toamna se îngemănau într-o admirabilă îmbrățișare. Egumenul de atunci al Vovideniei îmi dăduse blagoslovenie să merg, alături de alţi vieţuitori ai obștii, într-un pelerinaj la Mănăstirea Sihăstria. Am pornit pe jos, precum cândva monahii celor două lavre, Neamț și Sihăstria, care treceau adesea peste munte pentru cercetare și sporire duhovnicească, aidoma părinților de odinioară ai patericului. Am depăşit pasul Brăilencei, străbătând Braniștea prin satul Leghin, apoi, pe valea buclucașei Ozana și a pârâului Secu, ne-am îndreptat către Sihăstria, făcând un popas la ctitoria lui Nestor Ureche, spre a ne închina în biserica tihnitei chinovii. Un soare cald, tomnatic, ne-a cuprins în lumina sa moale, aurie, topindu-ne sufletele. Însoţitorii mei se arătau la fel de încântați ca mine. Nici nu îndrăzneam să articulăm vreo vorbă, căci frumusețea codrului ne-a învăluit într-o liniște adâncă, străpungându-ne întreaga ființă cu o nespusă bucurie, însoţită de dulcea nădejde că la capătul drumului vom regăsi, înmărmurită între codri, din bătrâne veleaturi, Mănăstirea Sihăstria. Cărările pitoreşti ne îndemnau la meditație, măguri și obcine domoale se înșirau înspre miază-noapte, iar norii, tiviți cu chenare aurii, ne întovărăşeau. Poieni largi, împestrițate cu frunze cărămizii, împrăștiau în amiaza luminoasă miresme asemănătoare tămâii. Într-o astfel de simfonie a culorilor şi aromelor, uimiţi de mândrele peisaje, am ajuns la Sihăstria cu dorinţa de a lua binecuvântare de la Părintele Cleopa. După ce ne-am închinat în biserică, am pornit către chilia sfinţiei sale. Nins de vreme, coborât ca dintr-o icoană, ne-a întâmpinat. Deși ostenit după atâta corvoadă duhovnicească, venerabilul călugăr nu ne-a refuzat. Blând, ne-a poftit în cămăruţa sa cuminte, luminată de nelipsita candelă aşezată în fața multor icoane, devenite ferestre ale Cerului.

I-am sărutat sfios mâna: era firavă, purtată parcă de Duhul Sfânt, dar neatinsă de ridurile nemiloase ale timpului. Ne-a povățuit cu un grai blajin, uneori ferm, ca al unui bunic sfătos, dar responsabil. Părinții însoțitori au cerut înțeleptului monah cuvânt de învățătură pentru diverse situații ori ascultări. M-a uimit capacitatea sa de a oferi un răspuns profund tuturor întrebărilor puse nu doar de noi, ci și de ceilalți credincioşi prezenți acolo. A continuat cu frumoase pilde, cu sfaturi. Am coborât de la chilia părintelui adânc emoționat, căci pelerinajul se transformase într-o întâlnire cu un om ce purta aura sfințeniei. Câte mii de creştini nu au plecat din casa lui cu aceeași impresie!? Au urmat numeroase alte revederi, însă nu voi insista asupra inspiratelor învățături sădite în sufletele celor ce-l ascultam, sorbindu-i vorbele rostite cu putere; nu voi stărui nici asupra calităților, harismei Părintelui Cleopa.

Părintele Cleopa este prezent nu doar în cărți și librării

 Mă gândesc la impactul avut de chibzuitul duhovnic al Sihăstriei asupra miilor de pelerini care i-au pășit pragul, l-au întâlnit în diverse situați sau, de ce nu?, au făcut cunoștință cu el din paginile cărților sale atât de citite și căutate. Mai târziu, Dumnezeu mi-a oferit șansa să trăiesc momente ce mi-au confirmat plenar faptul că Părintele Cleopa nu este prezent doar în librării, biblioteci, în pomeniri ori comemorări, în emisiuni radio sau TV, ci îndeosebi în sufletele celor care l-au cunoscut și iubit. De aceea voiesc a vă împărtăși un exemplu grăitor în acest sens: nu demult, am vizitat Muntele Stânișoara, evocat de Sadoveanu în celebrul roman Baltagul, iar de acolo am purces pe un masiv învecinat, numit Piatra lui Iepure. Am participat la sfințirea unei troițe ridicate de vrednicii baci, stăpâni ai acelor plaiuri binecuvântate. De față a fost şi octogenarul profesor Alexandru Vasiliu, din satul Boboiești, altădată primar al comunei Pipirig. Albit de timp, dar nutrind o credință și o dragoste deosebite pentru cele sfinte, domnul profesor, în pofida celor peste optzeci de ani de viață, urcase muntele să se bucure încă o dată de întâlnirea cu înălțimile crestelor, care te îmbie la urcuș duhovnicesc.  Prin acele cărărui greu accesibile, cu ceva vreme în urmă, Părintele Cleopa traversa muntele de la Mănăstirea Slatina către Sihăstria, apoi invers. Uite-așa domnul Alexandru a început să depene amintiri despre viața petrecută în pustie de monahul iubitor de Dumnezeu. Mărturiile venerabilului mi-au întărit convingerea că pe Părintele Cleopa oamenii l-au iubit nespus, riscându-şi libertatea, ba chiar viața, ca să-i stea alături în clipele de restriște. În anii săi de pribegie, săteni din Băinești, Negrileasa, Sabasa ori Dolia-Boboiești l-au ajutat să-și amenajeze prin păduri colibe în pământ, veneau aici să se spovedească şi-i aduceau merinde. O familie din Boboiești, numită tot Ilie, i-a construit o colibă alături de poienița de lângă Vârful Surducului, spre apus, la aprox. 150 m. Bunul părinte nu a uitat să-și arate recunoștința față de binefăcătorii săi. În decursul stăreției la Slatina, străbătea prin codru drumul dintre cele două mănăstiri, trecând Munții Celaru, valea Suhei și Hartoneasa. Noaptea poposea la familia Grigorie T. Ilie din satul Boboiești. A doua zi își continua mersul către Sihăstria. Numai un om călăuzit de Duhul Sfânt se putea aventura în astfel de călătorii printre fiare și tihărăi. La întoarcere, pelerinul neobosit, iubitor al celor două chinovii, parcurgea tot pe jos cei 60 de km, la jumătatea lor odihnindu-și picioarele în casa ospitalierei familii. În jur se adunau mulți megieși, dorind să se spovedească, să primească de la bunul lor povățuitor cuvânt de folos, mângâiere și întărire în necazuri.

Cleopa Ilie trăiește în Boboieștii Neamțului

Preţuirea familiei Ilie din Boboiești pentru duhovnicul său s-a arătat în nenumărate rânduri ori chipuri. Însă cel mai concret mod de a dovedi că amintirea Părintele Cleopa le-a rămas neștearsă este faptul că un descendent din neamul lor a primit la Botez numele de Cleopa. Așadar, cui nu știe să-i spunem că în Boboieștii Neamțului trăieşte un pui de om numit Cleopa Ilie, elev în casa a IV-a. Mama lui, cadru didactic la școala din sat, prin cuvânt rostit sau scris, așterne în inimile învățăceilor istorii vechi ori noi despre binecuvântatele locuri și despre oamenii care s-au perindat prin satul lor.

Multe pot povesti boboieștenii despre Părintele Cleopa. Vara, în preajma zilei Sfântului Ilie, în frunte cu preotul, se strâng cete de credincioși, mergând în pelerinaj câțiva kilometri prin pădure până la troița ridicată în amintirea călugărului sihăstrian, unde odinioară Cuviosul înălţa rugăciuni în singurătăți. Îi fac pomenire, dar se şi roagă lui, ascultând din gura păstorului lor alesele învățături așternute de neuitatul povățuitor duhovnicesc în paginile atâtor cărți. Am convingerea că și cititorii acestor smerite rânduri vor rămâne la fel de emoționați ca mine aflând despre dragostea vrednicilor gospodari care, an de an, la troița din adâncul pădurii de brad ce-i ocroteşte, se adună să-și unească ruga, exprimându-şi astfel recunoştinţa faţă de cel ce odinioară le dorea să-i „mănânce” Raiul, iar acum, de acolo mijlocește la Hristos pentru locul lor alături de sfinți și îngeri. Nădăjduiesc că într-o bună zi se va așeza acolo o icoană a Cuviosului Cleopa de la Sihăstria, confirmând astfel că „sinodul infailibil” al poporului dreptcredincios nu s-a înșelat niciodată.

Adeveresc că în munte, la Boboiești, chipul luminos al duhovnicului Cleopa a prins contur în bronzul fierbinte din inimile destoinicilor fii ai Bisericii lui Hristos de pe meleagurile nemţene și trag bune nădejdi că și-n ale noastre, care l-am cunoscut și l-am iubit pe trudnicul păstor de suflete, Părintele Cleopa.