Vara auzim tot mai des referiri la noțiunea de concediu. Potrivit dicționarului explicativ al limbii române concediul este intervalul de timp determinat în care salariații sunt scutiți, în mod legal, de a veni la locul de muncă și a presta munca, primind pentru tot acest interval remunerația bănească cuvenită.

Nu ne mai întrebăm de ce angajații au nevoie de  aceste zile de odihnă prelungită. Studiile făcute de specialiști au demonstrat necesitatea rânduirii unor perioade de relaxare, tihnă și recuperare în vederea sporirii randamentului la locul de muncă. Atât timp cât omul muncește potrivit unui program riguros și constant, sigur este mai mult decât evident că are nevoie și de o perioadă din an în care să-și refacă forțele în vederea unei eficiențe profesionale crescânde. Pe de altă parte concediul aduce și o rupere de ritm absolut necesară oferind mai mult timp și pentru activități dedicate dezvoltării personale.Totodată concediul duce sau chiar readuce, familia și viața personală în prim plan. Avem cu toții tendința de a ne aglomera și concentra tot timpul în jurul profesiei, a planificărilor, a unei concurențe obsesive. Într-un mod firesc, majoritatea planurilor personale converg către cifre care stabilesc noi provocări în viața profesională. Perseverența cu care stăruim asupra acestor reușite și cu care ne realimentam având noi provocări, dorințe, ne conduce către un cerc vicios, din care putem ieși numai făcând un pas înapoi. Așa cum pictorul se depărtează din când în când de șevalet pentru a-și putea aprecia și examina opera în întregul ei, așa și noi, avem nevoie de momentele de rupere de ritm, de detașare pentru a ne reevalua viața, obiectivele și a trăi o vreme fără povara scadențelor. Prin urmare, ca prilej de trăire intensă, de odihnă, de evaluare, concediul este nu numai binevenit, dar chiar absolut necesar.

Chiar și Dumnezeu după cele șase zile în care a creat lumea, în a șaptea s-a odihnit. Oare a obosit Dumnezeu?  Desigur că nu, dar prin aceasta Domnul  ne atrage atenţia că ziua de odihnă este nu doar un repaus fizic ci, şi o celebrare a Lui ca Făuritor al nostru şi al întregului univers, este ziua în care  ne amintim și ne arătăm recunoștința față de Ziditorul întregii făpturi. Dumnezeiescul Pavel, Apostolul, spune că ziua de odihnă, a fost umbra lucrurilor viitoare, ( Coloseni 2,17) adică un indicator spre odihna desăvârşită care a venit în persoana Mântuitorului Hristos care ne și îndeamnă: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Mat 11:28-30). Din acest punct de vedere am putea stabili o minimă concordanță între ziua săptămânală de odihnă și concediu de odihnă.

O cugetare românească veche spune că odihna este recompensa muncii. Cu alte cuvinte nu este nimic rău, ba chiar recomandat să te odihnești, să te relaxezi atât timp cât muncești. Problema apare în altă parte. Ce înțeleg oamenii prin concediu de odihnă?  În genere, excursii, destindere, plajă, mare, munte, bagaje, fotografii, călătorii, mese copiase sau chiar o  aplecare mai mare asupra problemelor casnice. Nimic rău în asta, dar câți se gândesc oare să folosească perioada concediului și  pentru o refacere a puterilor duhovnicești, o plimbare prin minunata lume duhovnicească, o relaxare la umbra scrierilor biblice sau patristice referitoare la viață și la sensurile ei? Câți își propun să-și „bronzeze” ființa la Soarele dreptății - Hristos Dumnezeu, raportându-și viața la învățăturile Lui mântuitoare? Cine mai are timp ca în concediu să se desfăteze la o masă copioasă, la ospățul mântuirii, oferit cu aceeași mărinimie de Sfânta noastră Biserică?  Pe masa bucuriei așteaptăPâinea Vieţii  aburindă pentru a le dărui mesenilor Veşnicia, iar în potirul aurit stă solemn Vinul cel dătător de Viaţă! Și să nu credeți că nu va fi bine la acest festin duhovnicesc. La masă slujesc Îngeri înveşmântaţi în lumină celestă, care stropesc masa cu miresmele tămâiei şi umezesc tacâmurile în mierea harului dumnezeiesc. Tot ei încântă pe meseni cu fragmente din partituri angelice neștiute de pământeni. Ce festin regal ne pregătește Mântuitorul Hristos, iar noi  alegem de multe ori prânziri banale.

Despre călătorii ce să mai zicem! ne mai fascinează un pelerinaj pe la mănăstiri, sau la locurile sfinte ori la bisericile care dețin sfinte relicve ori icoane făcătoare de minuni?  Mai știm că, aflându-ne în pelerinaj, dorim să ne întâlnim cu Dumnezeu și că,  de fapt suntem pe cale cu Cerescul Părinte, căci și El se află într-un nesfârșit pelerinaj căutându-ne fără contenire pe fiecare dintre noi? Vasăzică în concediu ne putem odihni și altfel, pe lângă relaxarea fizică căutând să ne odihnim și sufletele în Hristos. În genere poți fi odihnit fizic, dar interior să trăiești o necontenită frustrare, un nesfârșit zbucium. Dar dacă vom căuta cu prioritate odihna, pacea cea dinăuntru, cu siguranță că și în exterior ne vom simți în armonie cu toate. Dacă-l vom ruga pe Hristos să ne odihnească întreaga ființă în marea sa iubire cu adevărat vom simți puteri fizice crescânde pentru încă un an de activitate.

Am voit să abordez tema prezentă gândindu-mă la perioada imediat următoare, luna august, când foarte mulți angajați primesc concediu. La începutul lui gustar începe și binecuvântatul post închinat Adormirii Maicii Domnului. Adesea am auzit invocându-se pretextul plecării în concediu pentru nerespectarea zilelor de postire dedicate alesei Împărătese, mai înaltă decât Cerurile. Ce ușor ne eschivăm, ce lesne găsim pricini  care să ne justifice comoditatea, șomajul duhovnicesc! Dacă și Maica Domnului ar găsi cu aceeași ușurință pretexte ca să nu ne mai poarte în mila și iubirea ei  atunci am vedea cu adevărat  ce înseamnă viața noastră fără ocrotirea ei.

Carevasăzică mergerea în concediu nu ne scutește de îndatoririle față de sfânta noastră Ortodoxie. O plecare la  mare sau într-o stațiune balneoclimaterică nu ne degrevează de la postire, de la rugăciune. Și acasă și la serviciu și în excursie și la mare și la munte și pe vapor și în avion, acasă sau plecați prin îndepărtatele cotloane ale lumii suntem, sau trebuie să rămânem fideli credinței noastre dreptmăritoare. Să găsim timp să ne hrănim și duhovnicește prin rugăciune și lectura cărților sfinte. Se cuvine, de asemenea, să optăm pentru alimentația specifică postului căci concediul  nu înseamnă îmbuibare, înstrăinare și uitare de Dumnezeu. Problema este să dorim ca timpul rezervat repaosului fizic să fie folosit și pentru a găsi odihnă sufletelor noastre. Adevărata odihnă ne-o dă Hristos. El și-a luat acest angajament. Noi doar trebuie să-L căutăm, să-I spunem să-I arătăm poverile noastre.  Așa procedând vom trăi  și ne vom bucura de un veritabil concediu.